Ce este un vrăjitor?

Despre Vrăjitori si Vrajitoare

Un vrăjitor poate transforma frica în bucurie, frustrarea în împlinire.
Un vrăjitor poate transforma timpul limitat în eternitate. Un vrăjitor te poate purta dincolo de limite, în nemărginire.
Deepak Chopra (The Way of the Wizard)


Lectia 1 –  Introducere:  Ce este un vrăjitor?

In secolele al XVI-lea şi al XVII-lea – perioada de maximă popularitate a magicia­nului din mediul rural – acest termen se referea atît la magicianul de rang superior, cit şi la diferiţi oameni din popor, cunoscuţi şi sub numele de bărbaţi şi femei viclene, făcători de farmece, binecuvîntători, vraci, solomonari şi vrăjitoare. După 1825, cuvîntul vrăjitor a devenit aproape în totalitate sinonim cu vrăjitoare, însă această utilizare a dispărut în secolul XX. Vrăjitoarele modeme nu mai folosesc acest termen.
(Rosemary Guiley, Encyclopedia of Witches and Witchcraft, p. 389)’

Iată cum este definit în dicţionar cuvîntul vrăjitor:

Vrăjitor (wizard) – provine din cuvîntul anglo-saxon wysard (mase), „cel înţelept”,  Un practicant de obicei solitar al magiei, deţinător al cunoaşterii oculte. Un  maestru al ştiinţelor. 1. înţelept. 2. magician; descîntător ; vraci. 3. o persoană înzestrată cu calităţi excepţionale sau pricepută la o anumită activitate (de exemplu, „vrăjitor în calculatoare”). De obicei – însă nu întotdeauna -, un termen specific masculin. Vrăjitorii mai erau numiţi şi „ filozofi naturali „.

In culturile tradiţionale tribale îi găsim pe şamani – sau vraci şi doftoroaie -, care au talente şi abilităţi specifice de prezicere a viitorului, cunosc şi folosesc plantele me­dicinale, hipnoza, puterile paranormale, vrăjitoria. Ei sînt învăţătorii de la sate, magi­cienii, ghizii spirituali, vindecătorii şi moaşele. La unele triburi celtice din Europa Occidentală, aceşti şamani erau cunoscuţi ca Wicce – cuvînt anglo-saxon însemnînd „ modelator „, din care provine cuvîntul actual witch, „vrăjitoare.” în perioada renascentistă, b ărbaţii care practicau „vrăjitoria” erau deseori numiţi „vrăjitori”. Termenul englezesc wizard a apărut pentru prima dată la începutul secolului al XV-lea şi a fost folosit atît pentru a denumi bărbaţii şi femeile înţelepte. în secolul XX, cei mai mulţi oameni ştiau despre vrăjitori doar din poveşti şi basme. Cele mai cunoscute dintre ele erau Stăpînul Inelelor, de J.R.R. Tolkien, care îl înfăţişa pe vrăjitorul Gandalf, dar şi The Cristal Cave de Mary Stewart, care îl prezintă pe Merlin. într-adevăr, în acei ani, mulţi au uitat că vrăjitorii au trăit vreodată! însă mai există cîţiva, deşi cel mai adesea în zone retrase şi ascunse de privirile celor mulţi.

După cum spunea şi Guiley*, se pare că vrăjitorii din ultimele cîteva secole erau omologii vrăjitoarelor din mediul rural, aşa cum sînt acestea descrise de practicanţii moderni din domeniu : un modelator magic al realităţii, un şaman al tradiţiei europene precreştine. în perioada medievală şi renascentistă, vrăjitorii specializaţi în plante medi­cinale şi în moşit erau, cu preponderenţă, femei. Vrăjitorii moderni pot fi atît femei, cît şi bărbaţi, iar practica lor se axează mai ales pe vindecarea oamenilor şi a Pămîntului.

Teoretic, fiecare sat sau oraş din Marea Britanie şi din Europa în general a avut cel puţin un vrăjitor care, de obicei, era respectat şi temut de oamenii locului. Vrăjitorul era specializat într-o varietate de servicii magice, cum ar fi ghicitul, găsirea persoanelor şi obiectelor dispărute, a comorilor ascunse, vindecarea bolilor oamenilor şi animalelor, interpretarea viselor, demascarea hoţilor, exor­cizarea fantomelor şi a duhurilor rele, vrăji, dezlegarea farmecelor făcute de vrăjitoare şi zîne, crearea amuletelor (talismanelor), prepararea unor elixire ale r dragostei. Deoarece se considera că poate descoperi autorii nelegiuirilor, cuvîntul  vrăjitorului avea deseori mare greutate în sat sau în oraş.

 (Rosemary Guiley, Encyclopedia of Witches and Witchcraft, p. 389)

 

Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *