Viața mea de vrăjitor

Lectia 2 –  Viata mea de vrajitor

Trebuie să spun că am trăit într-un mediu rural, petrecînd opt ani (1977-1985) la o fermă de 23 de hectare în Munţii Misty din nordul Californiei. împreună cu partenera mea de viaţă, Morning Glory, m-am mutat într-o zonă cît se poate de sălbatică, unde ne-am construit o casă şi hambare, am căutat izvoare, am sădit grădini şi livezi, am săpat un eleşteu, am crescut animale – totul fără a beneficia de electricitate, telefon, televizor sau radio.

In tot acest timp, am servit comunitatea în mod tradiţional, ca un vrăjitor de la ţară, cam cum 1-a descris Rosemary Guiley. Am creat şi am condus tot felul de ritualuri, de la divinaţii individuale („ghicit”), iniţieri, legăminte (căsătorii), botezuri, tămăduiri, sfinţiri ale caselor, rituri de protecţie şi exorcizări, pînă la ritualuri sezoniere mai ample, destinate întregii comunităţi de aproape o sută de familii, şi chiar evenimente adresate publicului larg, organizate în Ukiah, un orăşel din apropiere. Am predat, de asemenea, la şcoala din comunitate şi am fost mentorul mai multor copii pe parcursul educaţiei lor,

Insă adevărata noastră preocupare între anii 1979 şi 1984 a fost creşterea unicornilor. Cînd călătoream prin ţară, expu-nîndu-ne unicornii, scena noastră naturală era bîlciul renas­centist, în care mă costumam ca vrăjitor (iar Morning Glory ca zînă). Atunci cînd acordam interviuri televiziunilor, revistelor şi ziarelor care nu aveau legătură cu bîlciurile, ne prezentam drept „naturalişti”, ceea ce era un echivalent destul de lumesc.

Ce m-a atras către vrăjitorie ca mod de viaţă şi m-a încurajat să aleg un titlu pe care nu-1 folosea aproape nimeni în lumea modernă ? Simplu: mitologia! Reperele mele mito­logice preferate provin atît din literatura fantastică şi SF, cît şi din mitologia clasică. Autori ca J.R.R. Tolkien, Mary Stewart, Marion Zimmer Bradley, Ursula leGuin, Peter Beagle şi T.H. White mi-au inspirat imaginea unui adevărat vrăjitor, prin descrierile lui Merlin şi Gandalf, cu care m-am iden­tificat imediat după ce am citit acele poveşti.
Ceea ce m-a atras însă cel mai mult la vrăjitorii din istorie şi mitologie cu care m-am identificat este faptul că erau vrăjitor medieval desenat de implicaţi în structurarea celei mai bune paradigme („model”)   Gillot, gravat de Toullain a societăţii în care trăiau. Hai să fim cinstiţi: vrăjitorii sînt curioşi din naştere ! Ca alchimişti, inventatori, consilieri, profeţi, clarvăzători, făcători de farmece, maeştri ai ştiinţelor, învăţători, iniţiatori, magicieni, vizionari, vrăjitorii sînt angajaţi permanent în transformarea lumii, încercînd să o facă mai bună pentru toţi. Aceasta este „Marea Misiune”. Vrăjitorii nu gîndesc la scară mică! Ei ştiu că metoda cea mai bună de prezicere a viitorului este crearea lui. Prin urmare, ducînd mai departe tradiţia vrăjitorilor care au existat înaintea mea, „Marea mea Misiune” a însemnat transformarea şi îndrumarea societăţii în care trăiesc pentru trecerea la o nouă treaptă de evoluţie socială, culturală şi conceptuală. într-adevăr, tot ceea ce am realizat în viaţă a fost orientat spre atingerea acestui obiectiv – inclusiv grimoarul de faţă.

Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *