Leacuri de dragoste și iubire

Vraja de dragoste

Retete magice de odinioara si de astazi

     Nu exista indragostit care sa nu-si fi dorit macar o data in viata sa cunoasca vreun farmec, vreo planta sau vreun descantec anume, care sa-l uneasca pentru eternitate cu cel iubit. Intrebarea daca un asemenea lucru este moral, daca dragostea poate fi o prindere cu arcanul, nu conteaza atunci cand inima e gata sa ne iasa din piept.
Cu toate astea, inainte sa ne loveasca „orbul gainii”, ar trebui sa reflectam la cateva aspecte desprinse din marea carte a iubirii, scrisa prin veacuri, de indragostiti. „Folosirea leacurilor de dragoste pentru a infrange vointa cuiva, silindu-l sa se indragosteasca, este un mare pacat”, spunea Avicena, un mare cunoscator al simtirilor omenesti. Elixirul magic poate face, intr-adevar, ca un om, nestiutor si indiferent, sa fie cuprins pe neasteptate de flacarile iubirii. Dar, mai curand sau mai tarziu, el isi va da seama ca inflacararea lui nu porneste din inima, iar acea iubire fierbinte se va transforma intr-o silnica dependenta, ba, in cele din urma, chiar in ura. Dragostea adevarata inseamna mai mult decat betia iscata de forta secreta a unor leacuri. Ea are nevoie de bucurie, emotie, tandrete, confidenta, incredere. Si, din pacate – sau din fericire -, pentru toate acestea, inca n-a crescut nicaieri vreo planta!
Ceea ce avem voie sa facem cu ierburile este doar sa transmitem niste semnale: as dori sa iubesc si sa fiu iubit, caut pe cineva, oricine ar fi, care sa ma indrageasca si sa-si lege viata de a mea. Cei care nu se multumesc cu atat, cei care vor sa prinda cu sila in mrejele iubirii pe cineva, trebuie sa stie ca, odata si odata, plata lor va fi grea.
Desigur ca indragostitii n-au respectat intotdeauna, cu strictete, morala. Istoria consemneaza o sumedenie de situatii in care, refuzand sa asculte de glasul ratiunii, au apelat la o solutie magica. In schimb, atunci cand doua suflete se iubesc cu adevarat, cand sentimentele care ii anima pe indragostiti sunt curate si adevarate, ritualurile de intensificare a iubirii sunt un condiment firesc pentru simturi si sentimente, un leac de taina care nu face rau nimanui. Si fiindca primavara s-a-ntors si suntem plini de seve si tresariri, leacurile de dragoste fac parte din alaiul vestitorilor ei. Odata cu coltul ierbii si al mugurilor aparuti pe copaci, inima scoate, si ea, mladite noi, care trebuie descantate.

Ierburi de dragoste

Daca aveti de gand sa faceti uz de proprietatile magice ale plantelor, este de preferat ca ele sa nu fie cumparate de la vreun magazin sau din piata.
Cu toate ca si acelea va pot fi de ajutor, magicienii experimentati ne invata ca plantele culese cu mana noastra au puteri mult mai mari.
Ca si plantele medicinale, ierburile de dragoste se culeg in functie de fazele lunii.

Insa, pe langa aceasta, ar fi bine sa le culegeti fie inainte de rasarit, fie dupa apusul soarelui, pentru ca ele au de-a face cu sentimentele, si planeta care ne guverneaza este luna. Iar domeniul lunii e noaptea. Unii magicieni merg inca mai departe si isi culeg ierburile exclusiv in anumite zile ale saptamanii, dupa planetele de care sunt guvernate.

Astfel:

luni – plantele guvernate de Luna
marti – plantele guvernate de Marte
miercuri – plantele guvernate de Mercur
joi – plantele guvernate de Jupiter
vineri – plantele guvernate de Venus
sambata – plantele guvernate de Saturn
duminica – plantele guvernate de Soare.

Dar e, totusi, prea complicat sa aflam planeta dominanta a fiecarei plante, si nici corespondentele nu sunt intotdeauna perfecte. De aceea, puteti recurge la un rezonabil, culegandu-va ierburile de dragoste intr-o luni – lunea fiind ziua lunii, cea care ne guverneaza sentimentele – ori intr-o vineri, zi consacrata zeitei iubirii.

Mesagerii iubirii: busuiocul, maghiranul si rozmarinul. Exista numeroase plante despre care se afirma ca actioneaza afrodiziac, fara a fi
inghitite sau fumate. Multe dintre ele au rezistat la examenul timpului, desi in compozitia lor chimica, oamenii de stiinta n-au descoperit substante care sa
stimuleze simturile, ori le-au detectat in cantitati absolut neglijabile. Actiunea lor se produce in plan energetic, cu toata forta si pe diverse cai.

Exista plante ale caror energii emit semnale de dragoste. Mesajul suna cam asa:

„Luati seama, aici se afla cineva care isi cauta un partener”. Ele izbutesc sa atraga atentia asupra celui care le poarta cu sine si le raspandeste mireasma. Iar daca ai noroc, semnalele transmise gasesc ecou la un om care tanjeste, la randul sau, de dorul de a se implini intr-un cuplu. Printre acestea, se numara, de pilda: roinita, busuiocul, steluta, coriandrul, cretisoara, verbina, leusteanul, maghiranul, menta, rozmarinul.

Exista plante care trezesc sau fac sa creasca apetitul erotic atat la barbati, cat si la femei, cum ar fi: chimenul, scortisoara, mararul, usturoiul, orhideea,
hibiscul, menta, urzica, susanul, sofranul. Exista plante care ne dau ghes sa transformam dorinta in fapta si, fireste, exista si plante cu care putem pune frana, atunci cand nu vrem sa ne lasam in voia iubirii: camforul, salata verde, verbina.

Exista plante despre care se spune ca pastreaza nestirbita fidelitatea:  steluta, trifoiul, socul, lemnul-dulce, rabarbarul, rozmarinul, nucul si piperul de Cayenne.

Plante care stimuleaza fertilitatea: matraguna, mustarul, vascul, graul, macul, muscata, mirtul, stejarul, alunul, paducelul.

Exista plante cu care te poti elibera din legaturile nedorite ale unei vraji de dragoste, cum ar fi: crinul, lotusul si fisticul.  Plante care ne ajuta sa mentinem buna intelegere si fericirea in cuplu: iarba-matei, lavanda, crinul, maghiranul, tavalga, sofranul, gutuiul, sunatoarea.

Plante care ne impaca dupa o cearta: busuiocul.
Plante care alina suferinta din dragoste: valeriana, ciclama salbatica.
Plante care domolesc un apetit sexual nepotrivit sau jenant: camforul, arborele de smirna, virnantul, valeriana, semintele de marar si salata verde.

Se pune, asadar, intrebarea: ce putem face, pentru a ne asigura sprijinul magic al acestor plante protectoare ale iubirii?

Ierburile de dragoste si insemnatatea lor : Mararul: „Mustar si marar, barbatul din vorba mea sa nu iasa”. Un sot ascultator,

asta nadajduiau miresele odinioara, cand, inainte de a porni spre altar, isi strecurau,  pe ascuns, in pantofi, boabe de mustar si frunze de marar. Se spune ca, pus in apa de baie, mararul ne face extrem de atragatoare. Ca adaos in mancaruri sau ca aroma,  el stimuleaza voluptatea.

Sunatoarea : Face parte dintre asa-numitele „ierburi de pus in asternut” – plante  inmiresmate, cu virtuti vindecatoare, pe care se odihneau lehuzele si nou-nascutii.

In vechime, ele erau inchinate zeitei Freya, venerata de triburile germanice ca  protectoare a iubirii. Prin traditie, tinerele fete obisnuiau sa foloseasca deseori  sunatoarea ca pe un oracol in dilemele lor amoroase. In iunie, de sarbatoarea  Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, ele culegeau boboci de sunatoare, pana  strangeau cam un pumn, ii puneau intr-un saculet de in, se gandeau la iubitul

lor si ziceau:
„De are inima buna, sange rosu sa iasa,
de-mi poarta manie – numai spuma baloasa”.

Sansele ca iubitul sa le fie devotat erau, la drept vorbind, destul de mari, caci,  daca le strangi si le freci bine intre degete, din florile de un galben intens iese un lichid rosiatic, cunoscut drept ulei de sunatoare.

Lavanda: Mirosul de lavanda, se spune, ii atrage irezistibil pe barbati. In alte vremuri, prostituatele se parfumau cu apa de lavanda – ca sa-si faca reclama si ca sa exercite o atractie magica asupra barbatilor.

Mirtul: Din timpuri stravechi, mirtul a fost pus in legatura cu dragostea,  casatoria si fertilitatea. Atat el, cat si trandafirul se bucura de o protectie speciala
din partea zeitei dragostei, Afrodita (sau Venus, cum o numeau romanii).
Fetele aveau convingerea ca, oferind iubitului o cana cu ceai de mirt, el nu le va  parasi niciodata. Ramurica de mirt era nelipsita din buchetul de mireasa, ca si de la reverul mirelui. Candva, exista obiceiul ca, in dimineata de dupa nunta,  domnisoarele de onoare sa planteze in gradina ramura de mirt luata din buchetul  miresei. Daca ea prindea radacini, era semn ca in casa va avea loc in curand o  noua nunta: a lor!

Rozmarinul: Aduce multumire, veselie si dragoste, a fost intrebuintat din cele mai vechi timpuri in licori magice, amulete si pentru afumarea incaperilor.

Vanilia: Aceasta specie de orhidee este frecvent folosita la saculetele pentru vraji de dragoste. Se pare ca parfumul ei intensifica apetitul sexual. O pastaie de vanilie pusa intr-un borcan cu zahar produce nu numai zahar aromat, ci si „vibratii de iubire”.

Salcia: Arzand frunze de salcie, putem destepta dragostea (si atractia fizica) in omul care ne intereseaza. Din lemn de salcie se ciopleste bagheta pentru ritualurile magice adresate lunii. Vreti sa aflati daca va veti marita anul viitor? Atunci trebuie  sa va aruncati pantoful intr-o salcie. Daca nu se agata imediat de o creanga, aveti dreptul la inca opt incercari. Daca sunteti norocoasa si pantoful ramane prins in  coroana salciei, inseamna ca in urmatoarele 12 luni va veti casatori. (Ramane de  vazut cum veti reusi sa va mai recuperati pantoful.)

Talismanul, aparator al dragostei

Cuvantul „talisman” este de origine araba si a avut initial sensul de „taina”.
Talismanul e un obiect care aduce noroc purtatorului sau si il apara de primejdii.
Iata cateva talismane ce dateaza din vremuri stravechi: pecetea lui Solomon, pestele, cornul abundentei, potcoava.

Talismane de dragoste

Ochii fericirii: Se spune ca bucatile de onix sau de piatra albastra care  amintesc forma ochilor ne daruiesc fericire in dragoste.

Pestele: Locuitorii Egiptului antic purtau un talisman in chip de peste, ca garantat al unei casnicii fericite.

Broasca: Romanii credeau ca o broasca poate aprinde pasiunea intre indragostiti si le aduce noroc.

Inima: Este simbolul iubirii universale, pentru ca inima e considerata lacasul sufletului. Un asemenea talisman asigura purtatorului bucurie si o iubire fericita.

Potcoava: Intr-o varianta usor diferita, de secera a lunii, ea impodobea incaltamintea femeilor din Roma antica. Acest talisman trebuia sa le ajute sa aduca
pe lume copii sanatosi si, totodata, sa le apere de somnambulism si isterie.  Pecetea lui Venus a fost dintotdeauna un puternic talisman al indragostitilor.

Ea ar trebui desenata, daca este posibil, ca si altadata, pe un pergament (dar se poate si pe hartie obisnuita, la nevoie) si se poarta in permanenta, mai ales in calatorii.

GILDA FILDA

Farmece

Farmece

Prima data cand mi s-au facut farmece aveam 20 de ani si eram atat de atee incat nu credeam nici in Dumnezeu, nici in necuratul nici macar in farmece. Cu atat mai putin in superstitii si baliverne de babe de la tara. “Vaaai, maica, ai cununiile legate!!!, ai farmece facute”. “Ce-s alea tanti, ca nu inteleg!?, ce farmece ?” Am avut sa inteleg. Am trait pe pielea mea. Un an intreg am plans zilnic si nu intelegeam de ce ma mai trezesc dimineata, din moment ce ma simt un cadavru. Dupa acel an am descoperit ca Dumnezeu exista! De atunci incerc sa spun tuturor: DUMNEZEU EXISTA!

Despre Farmce Farmece

Acum mi se ridica parul pe ceafa cand imi amintesc cate semne mi-a dat Cerul atunci cand o femeie rea tocmai ma lega prin farmece , incaltandu-ma cu niste ciorapi, legandu-mi cu insistenta ghetele cu… legaturi de la mort! (aveam sa aflu mai tarziu) Dupa ce mi-a pus ciorapii in picioare a ranjit! Nu intelegeam, asa cum nu am inteles nimic nici in urmatoarele 5 minute cand icoana Maicii Domnului a cazut de pe perete! Da, s-a desprins cu cui cu tot si a cazut dupa pat. Am ramas cu ochii intepeniti de groaza, dar mi-am gasit repede o explicatie rationala si nu m-am mai gandit. Era mama baiatului cu care aveam de gand sa ma marit. Nu numai ca nu ne-am mai casatorit, dar am ramas nemaritata 11 ani!

Farmece

M-am dezlegat in al 10-lea an mergand la 9 slujbe de dezlegare (Vineri de la 17.00) la biserica Zlatari, iar in a zecea zi, cand m-am nimerit in biserica goala multumind in gand Sfantului Ciprian ( mare dezlegator de farmece ), in seara acelei zile mi-am cunoscut sotul. Un barbat care s-a casatorit cu mine dupa doua luni, fara “probe” premaritale!

Farmece

Mai demult, duhovnicul meu mi-a replicat la insolenta intrebare “Unde gasesc eu, parinte, in secolul 21 un barbat care sa ma ia pe neprobate???” Raspunsul lui a fost insotit de blande batai cu crucea peste cap, “Nu vorbiti asa, ca nu stiti cata lume traieste in curatie!!!” Am plecat de la spovedanie cu alta intrebare: “Or fi existand, dar o sa gasesc eu barbatul acela? Unde sa il caut, la biserica? Ptiu satano, ca ma faci sa pacatuiesc agatand la biserica, ptiu, ptiu, ptiu”… Si uita asa am ramas eu cu ruminari frecvente pe tema data. Orice barbat vedeam cu metanii la mana… il intrebam. Doua raspunsuri am primit in doua zile cosecutive. Primul a fost “pentru ca sunt la moda”, iar al dolea a fost in ziua urmatoare (acea a zecea la biserica Zlatari) si suna asa: “paaai… eu am un duhovnic calugar siiii…. este mai aspru, asa ca mi-a dat canon. Am de facut metanii si cu astea le numar!” Am cazut pe spate! L-am intrebat si daca ar putea sa se casatoreasca asa cum ne invata duhovnicii nostri calugari, ducand o viata curata pana la cununie. Raspunsul a fost “da, vrei sa fii sotia mea”? N-am stiut ce sa-i raspund atunci, dar dupa 2 luni eram casatoriti! Poveste continua cu multe invatamine, dar acum trebuie sa fug de farmece , ca ma incuie colegii in birou!

Acum mi se ridica parul pe ceafa cand imi amintesc cate semne mi-a dat Cerul atunci cand o femeie rea tocmai ma lega, incaltandu-ma cu niste ciorapi, legandu-mi cu insistenta ghetele cu… legaturi de la mort! (aveam sa aflu mai tarziu) Dupa ce mi-a pus ciorapii in picioare a ranjit! Nu intelegeam, asa cum nu am inteles nimic nici in urmatoarele 5 minute cand icoana Maicii Domnului a cazut de pe perete! Da, s-a desprins cu cui cu tot si a cazut dupa pat. Am ramas cu ochii intepeniti de groaza, dar mi-am gasit repede o explicatie rationala si nu m-am mai gandit. Era mama baiatului cu care aveam de gand sa ma marit. Nu numai ca nu ne-am mai casatorit, dar am ramas nemaritata 11 ani!

M-am dezlegat in al 10-lea an mergand la 9 slujbe de dezlegare (Vineri de la 17.00) la biserica Zlatari, iar in a zecea zi, cand m-am nimerit in biserica goala multumind in gand Sfantului Ciprian (mare dezlegator!), in seara acelei zile mi-am cunoscut sotul. Un barbat care s-a casatorit cu mine dupa doua luni, fara “probe” premaritale!

Farmece

Magia Farmecele si tot ceea ce tine de farmece vor ramane un epizod de groaza din viata mea, si totusi am ajuns la concluzia ca orice farmec sau farmece merg dezlegate, iar legarea pein farmece sau farmec iti pot umbri si nenorocii toata viata.

 

Viața mea de vrăjitor

Lectia 2 –  Viata mea de vrajitor

Trebuie să spun că am trăit într-un mediu rural, petrecînd opt ani (1977-1985) la o fermă de 23 de hectare în Munţii Misty din nordul Californiei. împreună cu partenera mea de viaţă, Morning Glory, m-am mutat într-o zonă cît se poate de sălbatică, unde ne-am construit o casă şi hambare, am căutat izvoare, am sădit grădini şi livezi, am săpat un eleşteu, am crescut animale – totul fără a beneficia de electricitate, telefon, televizor sau radio.

In tot acest timp, am servit comunitatea în mod tradiţional, ca un vrăjitor de la ţară, cam cum 1-a descris Rosemary Guiley. Am creat şi am condus tot felul de ritualuri, de la divinaţii individuale („ghicit”), iniţieri, legăminte (căsătorii), botezuri, tămăduiri, sfinţiri ale caselor, rituri de protecţie şi exorcizări, pînă la ritualuri sezoniere mai ample, destinate întregii comunităţi de aproape o sută de familii, şi chiar evenimente adresate publicului larg, organizate în Ukiah, un orăşel din apropiere. Am predat, de asemenea, la şcoala din comunitate şi am fost mentorul mai multor copii pe parcursul educaţiei lor,

Insă adevărata noastră preocupare între anii 1979 şi 1984 a fost creşterea unicornilor. Cînd călătoream prin ţară, expu-nîndu-ne unicornii, scena noastră naturală era bîlciul renas­centist, în care mă costumam ca vrăjitor (iar Morning Glory ca zînă). Atunci cînd acordam interviuri televiziunilor, revistelor şi ziarelor care nu aveau legătură cu bîlciurile, ne prezentam drept „naturalişti”, ceea ce era un echivalent destul de lumesc.

Ce m-a atras către vrăjitorie ca mod de viaţă şi m-a încurajat să aleg un titlu pe care nu-1 folosea aproape nimeni în lumea modernă ? Simplu: mitologia! Reperele mele mito­logice preferate provin atît din literatura fantastică şi SF, cît şi din mitologia clasică. Autori ca J.R.R. Tolkien, Mary Stewart, Marion Zimmer Bradley, Ursula leGuin, Peter Beagle şi T.H. White mi-au inspirat imaginea unui adevărat vrăjitor, prin descrierile lui Merlin şi Gandalf, cu care m-am iden­tificat imediat după ce am citit acele poveşti.
Ceea ce m-a atras însă cel mai mult la vrăjitorii din istorie şi mitologie cu care m-am identificat este faptul că erau vrăjitor medieval desenat de implicaţi în structurarea celei mai bune paradigme („model”)   Gillot, gravat de Toullain a societăţii în care trăiau. Hai să fim cinstiţi: vrăjitorii sînt curioşi din naştere ! Ca alchimişti, inventatori, consilieri, profeţi, clarvăzători, făcători de farmece, maeştri ai ştiinţelor, învăţători, iniţiatori, magicieni, vizionari, vrăjitorii sînt angajaţi permanent în transformarea lumii, încercînd să o facă mai bună pentru toţi. Aceasta este „Marea Misiune”. Vrăjitorii nu gîndesc la scară mică! Ei ştiu că metoda cea mai bună de prezicere a viitorului este crearea lui. Prin urmare, ducînd mai departe tradiţia vrăjitorilor care au existat înaintea mea, „Marea mea Misiune” a însemnat transformarea şi îndrumarea societăţii în care trăiesc pentru trecerea la o nouă treaptă de evoluţie socială, culturală şi conceptuală. într-adevăr, tot ceea ce am realizat în viaţă a fost orientat spre atingerea acestui obiectiv – inclusiv grimoarul de faţă.

Ce este un vrăjitor?

Despre Vrăjitori si Vrajitoare

Un vrăjitor poate transforma frica în bucurie, frustrarea în împlinire.
Un vrăjitor poate transforma timpul limitat în eternitate. Un vrăjitor te poate purta dincolo de limite, în nemărginire.
Deepak Chopra (The Way of the Wizard)


Lectia 1 –  Introducere:  Ce este un vrăjitor?

In secolele al XVI-lea şi al XVII-lea – perioada de maximă popularitate a magicia­nului din mediul rural – acest termen se referea atît la magicianul de rang superior, cit şi la diferiţi oameni din popor, cunoscuţi şi sub numele de bărbaţi şi femei viclene, făcători de farmece, binecuvîntători, vraci, solomonari şi vrăjitoare. După 1825, cuvîntul vrăjitor a devenit aproape în totalitate sinonim cu vrăjitoare, însă această utilizare a dispărut în secolul XX. Vrăjitoarele modeme nu mai folosesc acest termen.
(Rosemary Guiley, Encyclopedia of Witches and Witchcraft, p. 389)’

Iată cum este definit în dicţionar cuvîntul vrăjitor:

Vrăjitor (wizard) – provine din cuvîntul anglo-saxon wysard (mase), „cel înţelept”,  Un practicant de obicei solitar al magiei, deţinător al cunoaşterii oculte. Un  maestru al ştiinţelor. 1. înţelept. 2. magician; descîntător ; vraci. 3. o persoană înzestrată cu calităţi excepţionale sau pricepută la o anumită activitate (de exemplu, „vrăjitor în calculatoare”). De obicei – însă nu întotdeauna -, un termen specific masculin. Vrăjitorii mai erau numiţi şi „ filozofi naturali „.

In culturile tradiţionale tribale îi găsim pe şamani – sau vraci şi doftoroaie -, care au talente şi abilităţi specifice de prezicere a viitorului, cunosc şi folosesc plantele me­dicinale, hipnoza, puterile paranormale, vrăjitoria. Ei sînt învăţătorii de la sate, magi­cienii, ghizii spirituali, vindecătorii şi moaşele. La unele triburi celtice din Europa Occidentală, aceşti şamani erau cunoscuţi ca Wicce – cuvînt anglo-saxon însemnînd „ modelator „, din care provine cuvîntul actual witch, „vrăjitoare.” în perioada renascentistă, b ărbaţii care practicau „vrăjitoria” erau deseori numiţi „vrăjitori”. Termenul englezesc wizard a apărut pentru prima dată la începutul secolului al XV-lea şi a fost folosit atît pentru a denumi bărbaţii şi femeile înţelepte. în secolul XX, cei mai mulţi oameni ştiau despre vrăjitori doar din poveşti şi basme. Cele mai cunoscute dintre ele erau Stăpînul Inelelor, de J.R.R. Tolkien, care îl înfăţişa pe vrăjitorul Gandalf, dar şi The Cristal Cave de Mary Stewart, care îl prezintă pe Merlin. într-adevăr, în acei ani, mulţi au uitat că vrăjitorii au trăit vreodată! însă mai există cîţiva, deşi cel mai adesea în zone retrase şi ascunse de privirile celor mulţi.

După cum spunea şi Guiley*, se pare că vrăjitorii din ultimele cîteva secole erau omologii vrăjitoarelor din mediul rural, aşa cum sînt acestea descrise de practicanţii moderni din domeniu : un modelator magic al realităţii, un şaman al tradiţiei europene precreştine. în perioada medievală şi renascentistă, vrăjitorii specializaţi în plante medi­cinale şi în moşit erau, cu preponderenţă, femei. Vrăjitorii moderni pot fi atît femei, cît şi bărbaţi, iar practica lor se axează mai ales pe vindecarea oamenilor şi a Pămîntului.

Teoretic, fiecare sat sau oraş din Marea Britanie şi din Europa în general a avut cel puţin un vrăjitor care, de obicei, era respectat şi temut de oamenii locului. Vrăjitorul era specializat într-o varietate de servicii magice, cum ar fi ghicitul, găsirea persoanelor şi obiectelor dispărute, a comorilor ascunse, vindecarea bolilor oamenilor şi animalelor, interpretarea viselor, demascarea hoţilor, exor­cizarea fantomelor şi a duhurilor rele, vrăji, dezlegarea farmecelor făcute de vrăjitoare şi zîne, crearea amuletelor (talismanelor), prepararea unor elixire ale r dragostei. Deoarece se considera că poate descoperi autorii nelegiuirilor, cuvîntul  vrăjitorului avea deseori mare greutate în sat sau în oraş.

 (Rosemary Guiley, Encyclopedia of Witches and Witchcraft, p. 389)

 

Magia Albă

MAGIA ALBĂ ? magie alba ….

Folosirea Marilor Puteri Cereşti în ajutor, folosind anumite cuvinte magice de magie alba, rugăciunile a diferitor sfinţi, vrăji împlinite, după cum se cere, pentru a schimba destinul. Ca unele situaţii negative, să se schimbe în pozitive, de a apăra familia şi oamenii dragi de duşmani, ca nimeni să nu le poată face rău. Magia neagră se foloseşte de oameni, numai pentru a face rău, a duce la distrugeri, pierderi şi moarte. Mulţi oameni se adresează la magicienii în magia neagră din invidie. Magia albă şi neagră au apărut odată cu civilizaţia.

Despre Magie si Magia Alba

Magia neagră foloseşte puterile negre, pentru a distruge omenirea. Încă pe timpurile veacurilor trecute în inchiziţie ardeau vrăjitoarele, care foloseau magia neagră. Folosirea magiei albe în viaţa noastră a devenit o necesitate, mai ales în mileniul Vărsătorului, despre aceasta vorbeşte şi faptul, cât de solicitate sunt prognozele astrale pentru fiecare zi , atât cele de la televizor, cât şi cele de la internet.

În momentele cele mai grele din viaţă, când problemele se ţin lanţ, foarte mulţi oameni apelează la magicieni. Este de ajuns, ca cineva să te privească rău şi energia negativă din ochii lui îţi poate schimba viaţa total, iar blestemul poate duce chiar la moartea întregii familii, dacă nu se iau măsuri de apărare. Cel mai straşnic, se consideră deochiul provocat de oamenii cu ochii şi părul negrul. Blestemul şi deochi sunt folosite tot mai mult, cu regret acum oamenii tot mai des apelează la diverse vrăjitoare rele, aducând la distrugerea organismului uman.

Despre magia alba cuvinte magice de magie alba oameni – Pe cel mai mare site de magie din Romania

Întâmplări și relatări despre vrăjitorie

ÎNTÂMPLĂRI ŞI RELATĂRI DESPRE VRĂJITORIE

din “Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol în Zair (1942-1989) – Apusul vrăjitoriei”

„Este mai mare decât mine”

Atâta vreme cât părintele Cosma era încă în această lume, venise o dată la mănăstirea noastră pentru linişte, timp în care mi-a relatat următoarea întâmplare: într-un sat oarecare, care este şi casa uneia dintre parohiile noastre ortodoxe, el reuşise, mulţumită şi ajutorului dat de comisarul pentru Kolwezi, să facă în aşa fel încât unul dintre credincioşii noştri să fie ales în postul de conducător al satului. Este un fapt bine ştiut că pretutindeni în Africa numeroşi oameni practică vrăjitoria indiferent de statutul lor social. Fiecare conducător de sat este principala persoană responsabilă pentru toate chestiunile legate de viaţa şi bunăstarea locuitorilor dintr-o jurisdicţie dată: el se ocupă de administraţie, de îngrijirea medicală, şcoli şi toate chestiunile etnice, religioase şi morale. Urmarea e că toţi sătenii – în caz de vreo problemă, fie ea de natură religioasă sau altceva – se adresează lui.
În acest caz, acel credincios ortodox care fusese ales conducător al satului se confruntase cu o oarecare problemă, ocazie cu care şi-a amintit de vrăjitorul responsabil de întinsul sat din imediata vecinătate, drept care s-a dus pe la el să-i ceară ajutorul. Vraciul a dat un răspuns memorabil: „Nu te pot ajuta, deoarece există un alt vrăjitor a cărui putere este mai mare decât a mea, şi mă refer la cel ce te-a botezat [se referea la cuviosul părinte Cosma]. Nu pot face nimic împotriva lui; nici măcar nu mă pot apropia de el. Du-te la el şi cere ajutor, este mai mare decât mine!” Iată care a fost recunoaşterea deschisă a vrăjitorului.

Cercul vicios al demonocraţiei

(…) La un moment dat, pe când călătoream prin sate, înainte să intrăm în oraşul Likashi, la o distanţă de aproape 15 kilometri, am oprit împreună cu alte două maşini în mijlocul drumului care fusese închis din pricina mulţimii oamenilor.
Mai mult de 500 de oameni alergau îngroziţi în susul şi în josul drumului. Apoi, câteva minute mai târziu, în faţa mea au apărut patru băştinaşi, cu obrajii aprinşi şi uzi de transpiraţie, purtând pe umeri sicriul unui copil.  Mulţimea îi urma în spate, înfricoşată şi ţipând. Se îndreptau spre noi cu paşi repezi şi siguri. Deodată, o putere nevăzută îi împinge în stânga şi-n dreapta. Astfel au fost înlăturaţi de pe calea care duce la cimitir. Deşi insistau să continue, au fost de două sau trei ori întorşi din drum în cerc. Cel mai important lucru dintre toate a fost că sicriul părea bătut în cuie pe umerii lor. În final, au fost determinaţi să se îndrepte către case, după care din nou spre drum şi spre râpă etc. Am întrebat trei persoane în trei ocazii diferite şi toate mi-au răspuns cu frică:
„- Părinte, magia e în spatele tuturor lucrurilor”.
I-am cerut bătrânului nostru şofer o explicaţie mai detaliată, iar el mi-a răspuns plin de frică:
„- Părinte, de acest fel de vrăjitorie am auzit încă de când eram copil, dar n-am crezut niciodată că este adevărat. Dar acum văd limpede că este. Tatăl copilului s-a dus la vraci cerându-i să facă vrăji pentru a da la iveală pe cel care a făcut vrăji şi i-a ucis copilul. Acum copilul mort (aici voia să ajungă şoferul băştinaş) nu le va îngădui să-i ducă trupul la cimitir până ce el îi va duce la cel ce i-a pricinuit moartea. În momentul în care pricina este înlăturată, adică moare, atunci oamenii vor fi liberi să-l ducă la groapă pe cel mort”.
„- Bine – i-am spus -, dar de ce aceia care se ostenesc să poarte sicriul pe spatele lor, fiind împinşi în stânga şi-n dreapta, nu pun sicriul jos?”
Îmi zise:
„- Nu pot. E ca şi cum sicriul ar fi blocat pe umerii lor. Dar, în plus de asta, ei vor să-l ajute şi pe tatăl să afle pricina morţii fiului său. Într-un alt caz, ei puneau sicriul jos, făcându-l să circule până ce ajungea la casa persoanei care făcuse vraja”.
Apoi i-am spus:
„- Acei oameni mor de epuizare. Şi la ce bun? Voi citi o rugăciune pentru decedat astfel încât satana să-i lase în pace să-l înmormânteze”.
„- Nu – îmi spune unul din catehumeni. Părinte, dacă citeşti rugăciunea, vraja se va sfârşi, dar, mai târziu, tatăl şi rudele sale vor veni să ne atace, deoarece l-au plătit pe vraci pentru a descoperi prin mijloace magice persoana care a făcut vraja şi a ucis copilul”.
Aşa că m-am pomenit într-un impas. Un cerc vicios al demonocraţiei.  Mulţimea a devenit mai sălbatică din pricina fricii de care a fost cuprinsă, astfel că am plecat de îndată ce s-a eliberat drumul.
Ne-am continuat călătoria; cu toate acestea, pe măsură ce părăseam satul, am privit oamenii îngroziţi care fugeau ca o turmă cu o întrebare chinuitoare: „Care dintre ei va fi victima magiei negre?”
După câteva zile am trecut din nou prin sat. Am vrut să aflu care au fost urmările cazului, căci văzusem cu ochii mei puterea satanei – cum a reuşit el să tulbure un sat întreg. Mi-am spus că totul ar putea fi o mascaradă ingenioasă. Urmarea a fost următoarea: sicriul, după ce a apucat-o pe diferite căi, a zburat în aer ca din puşcă, după cum mi-au spus, căzând în capul unei femei, care îndată a căzut moartă. Toţi au considerat că ea este responsabilă pentru moartea copilului. Faptul a fost certificat de vraci. Astfel, vrăjile magicienilor au făcut două victime. Trupurile au rămas unul peste altul timp de trei zile până ce, în final, prin intervenţia armatei, au fost transportate la cimitir.
Trebuie să remarcăm faptul că, atunci când se trezesc cu asemenea cazuri, mulţi oficiali de stat sau magistraţi îi condamnă făţiş pe vraci. Cu toate acestea, la puţin timp după aceea, ei sunt eliberaţi, de teamă ca nu cumva vraciul să facă vrăji asupra lor, şi iată că domnia şi înrâurirea vracilor din Africa continuă.
Alaltăieri, de Florii, mă aflam în Likashi când am găsit un băiat de 12 ani, mort, care zăcea în iarbă la aproape 200 de metri de biserică. Făcuseră uz de o seringă pentru a-i extrage sângele, folosindu-l în diferite practici magice.
De asemenea, este un lucru obişnuit să găseşti cadavre cu inima scoasă, pe care vrăjitorii o folosesc în practicile lor drăceşti. Se întâmplă mai cu seamă cu copiii cu vârstă mai mică. Sunt prinşi şi duşi în pădure, după care li se smulg inimile chiar dacă sunt încă în viaţă.
Un preot, părintele Romano, a vizitat o femeie aflată la închisoare, care i-a spus cum călătorise pe timp de noapte de la Kanaga până la Lubumbashi cu avionul ei, care s-a prăbuşit în Fungurume, deoarece rămăsese fără combustibil. Avionul ei era un cocean de porumb cu două aripi de găină de-a stânga şi de-a dreapta. A fost confecţionat de un vrăjitor, iar combustibilul era sângele unui bebeluş, pe care vraciul îl inserase cu seringa în miezul coceanului. A început să funcţioneze imediat, zburând în aer şi transportându-şi pasagerul. Zborul are loc întotdeauna pe la miezul nopţii, făcându-se cu scopuri demonice.
Este un fapt real, iubite frate, că vrăjitoria este ceva cu urmări reale. În acest fel, toţi africanii trăiesc cu frica de ea. N-am aflat nici până astăzi vreun creştin de-al locului care să nu se teamă de vraci…


Înşelat de iubirea de arginţi

Istorioara pe care suntem gata să v-o spunem este cum nu se poate mai înfiorătoare. Ea scoate în evidenţă puterea lui satan, învăţându-ne prin mărturia sa despre măreţia Ortodoxiei şi despre puterea urmaşilor lui Hristos, preoţii noştri ortodocşi.
Părintele Fotie din Fungurume ne-a relatat cum fiul său fusese prins în cursele magiei, deoarece voia să se îmbogăţească rapid şi fără eforturi. El este ortodox, iar numele lui este Berde (printr-o hotărâre a statului, ei au fost botezaţi aici, ocazie cu care şi-au păstrat vechiul nume). Este căsătorit şi lucrează în satul Kando, aflat la 50 de kilometri de Kolwezi, unde vinde diferite sortimente de băuturi.
Într-o zi, un magician înşelător a sosit în sat. Când a văzut cât de bine este întreţinută casa lui Berde, el a cerut voie să intre înăuntru, după care a zis: „Pot aduce clienţi prin care vei putea câştiga o grămadă de bani într-un timp foarte scurt”. Apoi a început imediat să-şi facă trucurile vrăjitoreşti în faţa unei mulţimi mari de oameni. A luat o foaie de hârtie pe care mai întâi şi-a băgat-o în gură, a scuipat pe ea, a mototolit-o, iar hârtia s-a transformat într-un şarpe. Apoi şarpele s-a transformat din nou în hârtie, hârtie care s-a transformat apoi în alte obiecte şi animale. Spectatorii care urmăreau această reprezentaţie erau plini de uimire, crezând că aveau un „zeu” în faţa lor.
Berde, tânărul nostru, i-a spus: „Sunt creştin ortodox şi nu ştiu dacă ceea ce îmi propui este de la Dumnezeu sau de la diavol. O voi întreba întâi pe soţia mea şi după aceea îţi voi da un răspuns”. Soţia i-a spus că afacerea cu vânzarea băuturilor a trecut prin destule necazuri şi că nu merge bine. Soţul ei n-a fost de acord, spunându-i că-i este inima grea, dar în final a cedat presiunilor soţiei care nu era ortodoxă. „Haide să cumpărăm nişte amestecuri magice – îi zise soţia – şi vei vedea ce bucurie va veni în casa noastră”.
Aşa că au cerut ajutor de la vrăjitor. Acesta a luat două sticle cu apă, a pus în ea şi ceva din băuturile sale, iar apa a prins o culoare portocalie. A acoperit una din sticle cu o basma şi s-a dus în curte să o îngroape în grădină, după care a zis cuplului: „Acea sticlă reprezintă o femeie moartă din trecut care-i va atrage pe oameni să cumpere bere de la barul tău”. În cealaltă sticlă a pus o fotografie a lui Berde, după care a săpat o groapă în spatele unei uşi din casă în care a îngropat sticla. Vrăjitorul a continuat prin a zgâria puţin mâna dreaptă a fiecăruia, ungându-le cu o substanţă magică, restul aruncându-l pe acoperişul casei. Apoi a luat trei crengi de copac, pe care le-a pus în cele patru colţuri ale casei. În final le-a zis:
„- Cu acestea şi cu praful de pe acoperişul vostru, nici un vrăjitor nu va putea intra în casa voastră şi chiar fulgerul va fi împiedicat să o lovească. Iar de acum încolo vor veni mulţi clienţi la prăvălia voastră, iar voi veţi face o grămadă de bani”.
Berde a întrebat cât îi datorează în schimb, iar el a răspuns că vrea să fie plătit cu bani:
„- Cât?”
„- Voi sta cu tine trei zile, iar tu trebuie să-mi dai atâta cât îţi voi cere atunci când voi pleca”, a fost răspunsul vrăjitorului.
Berde a câştigat 500.000 de zairi numai în prima zi, iar în zilele următoare aceeaşi sumă, astfel că în trei zile a câştigat 1.500.000 de zairi.
Apoi, vrăjitorul i-a spus:
„- Plec, dă-mi toate câştigurile tale din ultimele trei zile”.
A luat banii, iar înainte să plece i-a zis:
„- Ai mare grijă. Nu te culca cu altă femeie, ci numai cu soţia ta şi asigură-te să nu atingi cumva cadavre. Chiar dacă îţi moare fratele, nu trebuie să-l atingi. Ţine-te departe de cadavre”.
Cu aceste cuvinte, a luat banii şi a plecat. Zilele treceau şi Berde aştepta clienţii, dar degeaba. Nimeni n-a venit la bar. Acum că nimic nu mai mergea bine, abia având ce să mănânce, tristeţea se aşternu în casa lor. Într-o zi, s-a dus la câmp şi a adunat o traistă de manioc , un produs local, pentru a-l vinde la în Kolwezi. Din banii luaţi din vânzarea maniocului a cumpărat un sac cu porumb. În acea noapte, cedând ispitei Diavolului, s-a repezit la o femeie şi s-a culcat cu ea. Apoi a băut lutuku (o băutură alcoolică locală foarte tare) şi s-a făcut cui, apoi a mâncat diamba (haşiş), care l-a făcut să-şi piardă minţile. A înnebunit şi n-a mai fost conştient de faptele sale. A petrecut nopţile în grădinile străinilor, soldaţii îl băteau, iar atunci când rătăcea de acolo până acolo pe străzile din Kolwezi, plângând, ţipând şi tulburând pe toţi, copii aruncau în el cu ce apucau. A apărut la Misiunea Catolică, dar a fost aruncat afară cu bătaie.
Tatăl lui, părintele Fotie, fiind informat despre nebunia fiului său şi despre rătăcirile lui de prin Kolwezi, a venit la noi, cei de la Misiunea Ortodoxă, pentru a ne spune această nefericită poveste. Trimisese trei dintre fiii săi pentru a-l prinde pe Berde, a-l lega şi a-l aduce acasă în satul Kisote.
Când a ajuns acasă, încă legat, Berde i-a spus tatălui său:
„- Tată, când m-au prins fraţii mei, am văzut o lumină strălucitoare, aşa ca o lumină de fulger. Nu cred că voi muri”.
Părintele Fotie l-a întrebat cum de a ajuns într-o stare ca aceasta, iar el i-a spus întreaga poveste. A fost dus la biserică, s-a spovedit şi, de îndată ce s-a citit rugăciunea de exorcizare a Sfântului Vasile, duhul necurat a ieşit din el, iar Berde a părăsit biserica într-un calm desăvârşit. I-a spus tatălui său:
„- Haide acasă să aruncăm substanţele magice pe care le-a lăsat vrăjitorul”.
Părintele Fotie a luat binecuvântare de la un preot de la Misiune şi a plecat în Kando cu fiul lui. Când au ajuns acolo, părintele Fotie a citit slujba Agheasmei Mici şi a înlăturat sticlele şi cele trei crengi, iar la urmă a făcut sfeştanie în casă, pecetluind-o cu semnul Sfintei Cruci. A aruncat fotografia fiului său dintr-una din sticle, respectiv baticul ce se afla în cealaltă sticlă, a făcut semnul Crucii pe amestecurile magice şi le-a turnat pe pământ. În timp ce părintele Fotie vărsa amestecurile din prima sticlă, s-au făcut auzite un fel de urlete înspăimântătoare.  A stropit toată casa cu apă sfinţită precum şi locurile unde fuseseră puse farmecele, iar la sfârşit a băut şi fiul său. Acesta s-a dus apoi la el şi i-a mărturisit:
„- Am vrut să lucrez ascultând de voia lui Dumnezeu, dar diavolul m-a înşelat. Nu voi mai cădea în aceeaşi cursă din nou. Voi rămâne credincios Bisericii”.
După ce şi-a împlinit slujirea apostolică, părintele Fotie s-a întors în pace la Misiune, relatându-ne toată povestea şi dând slavă lui Dumnezeu. Acum, oriunde s-ar duce, el poate da mărturie de măreţia lui Dumnezeu prin relatarea acestui episod, adeverind astfel credinţa creştinilor în cele şapte parohii ale sale.

Preotul ortodox este foc pentru vrăjitor

Am fost preot la Misiunea Ortodoxă din Kolwezi timp de aproape 10 ani. Actualmente slujesc la parohiile Sfântul Andrei, Sfântul Toma şi Sfânta Parascheva. Istorioara pe care am de gând să v-o spun a avut loc în august 1990, în oraşul Kolwezi.
Părintele Meletie, care conduce misiunea  noastră, primise o cerere de la două familii creştine pentru a le face o vizită în scopul rezolvării unei probleme legate de vrăjitorie. Preotul care era atunci de rând a hotărât să mă trimită pe mine, ca unul care eram zairez şi înţelegeam mai bine problemele compatrioţilor mei.
Un băiat de 13 ani din tribul Luba-Şaba fusese vrăjitor încă de la vârsta de 7 ani. Bunicul său a fost cel ce l-a iniţiat în domeniul magiei negre. Din pricină că părinţii lui îl alungaseră din casa părintească, băiatul locuia cu unchiul său după tată. Alături de casa în care locuia unchiul băiatului, locuia o familie ortodoxă.
În cartierul în care acest copil vrăjitor locuia, trăia o vrăjitoare care, o dată ce l-a aflat, i-a zis: „Tu trebuie să-mi fii soţul şi călăuzitorul meu pe calea vrăjitoriei”. Într-o zi, vrăjitoarea l-a trimis pe copil într-un anume loc, dându-i unele instrucţiuni precum: „du-te şi caută mâncare”, adică să caute o victimă pentru a o ucide de sărbătorile Crăciunului şi a Anului Nou (1 ianuarie). Plecat după această „mâncare”, copilul vrăjitor îl găsise acasă pe unchiul său, de la care a furat în secret un articol de lenjerie de corp, pe care l-a dus vrăjitoarei. Apoi s-a dus la casa creştinilor ortodocşi, unde unui copil i-a dat o pătlăgică, iar altuia un peşte. Pentru că erau flămânzi, copii au mâncat tot ce li s-a dat, dar au simţit un gust ciudat, începând să creadă că mâncau carne umană crudă. Atunci când primul copil a mâncat ceea ce părea o pătlăgică, el şi-a pierdut pe dată cunoştinţa.
Unchiul acestui copil vrăjitor este membru al unei comunităţi religioase protestante numită Basantu. Într-o zi, pe când pastorul acestei comunităţi rostea rugăciunile, s-a întors către unchiul acestui copil, zicând în faţa adepţilor săi: „Familia ta nu este bine. În casa ta este un băiat care este vrăjitor”. Astfel că unchiul băiatului l-a luat pe nepotul său la „biserica” lor. Acolo au început să se roage, iar copilul a scos din gură o sfoară cu trei noduri. Prin această sfoară, el intenţiona să ucidă trei oameni. Pastorul l-a întrebat pe copil ce însemna acea sfoară. Iar el a răspuns că unul din noduri este pentru unchiul său, iar celelalte două erau pentru doi copii dintr-o familie anume. Băiatul a mai spus: „Haideţi să mergem în casa acestor creştini ortodocşi”. Au mers şi au cerut să li se permită să intre. În fiecare din camerele unde dormeau copiii era o rădăcină groasă plantată sub pat, pe care ei au rupt-o, deoarece era menită să exercite o influenţă satanică fatală asupra copiilor atunci când aceştia se întind noaptea să doarmă.
Părinţii din această familie ortodoxă socotiseră de cuviinţă să cheme între timp un preot ortodox. Astfel că s-a nimerit ca, la cererea părintelui Meletie, să mă duc eu să-i văd. L-am chemat pe copilul vrăjitor şi am început să vorbim. Întâi l-am întrebat pe unchiul său: „Ai cunoştinţă despre problema nepotului tău?”
„Da, ştiu că este vrăjitor”, a zis el.
Apoi l-am întrebat şi pe copil: „Eşti vrăjitor?”
„Da, sunt.”
„Dă-mi toate instrumentele vrăjitoreşti.”
Copilul răspunse: „Nu pot, căci este o femeie care se va supăra şi mă va ucide”.
I-am spus: „Nu, nu te va ucide; dacă vei crede în adevăratul Dumnezeu, nu vei fi ucis”. Mâinile lui erau legate, i le-am dezlegat şi i-am zis: „Dumnezeul nostru te iubeşte şi te va ajuta”.
Copilul răspunse: „Noi ne facem ritualurile în cimitir, după miezul nopţii”.
„Cum ai început şi cum i-ai atras şi pe alţii la practicile tale diavoleşti?”
„Pentru a ucide o persoană sau pentru a o alătura grupului, noi luăm lenjeria de corp sau un fir din îmbrăcămintea acesteia, prin care îi facem vrăji.”
„Deci, dacă atingi hainele cuiva, ai puterea să-i faci o vrajă; la asta te referi?”
„Da, este foarte uşor.”
„Şi deci dacă ai lua un fir sau mi-ai atinge haina, ai putea să mă vrăjeşti?”
„Nu! Nu pe tine! Este un foc care te înconjoară, care m-ar arde dacă m-aş apropia.”
I-am întrebat pe părinţii lui: „Copilul vostru este vrăjitor?”
„Da, de la 7 ani.”
„Trebuie să-l ajutăm să scape de vrăjitorie, altminteri viaţa lui nu va fi nimic altceva decât o sumă de necazuri. Dacă astăzi el va intra într-o casă creştin ortodoxă, mâine va fi altundeva, iar poimâine va fi la închisoare. Iar voi veţi plăti Statului o amendă, plus o compensaţie celor cărora el le-a făcut rău.”
În cele din urmă i-am adunat pe toţi creştinii ortodocşi din zonă, am făcut o listă cu numele lor şi am săvârşit slujba Agheasmei Mici, urmată de exorcismele Sfântului Vasile. Apoi, pe cei doi copii  i-am uns cu mir de la icoana Maicii Domnului din Malevi, dăruit de părinţii de la Misiune. Toată lumea a fost fericită şi a dat slavă lui Dumnezeu. De atunci, copiilor nu li s-a mai pricinuit nici o problemă din partea dracilor. Apoi au mers la biserică, s-au spovedit şi s-au împărtăşit. Trebuie să notăm că, de îndată ce a ajuns acasă, copilul vrăjitor şi-a pierdut minţile.
Părintele Iacov Banza Katafukanya a relatat această întâmplare subsemnatului.

Neputincios în faţa puterii lui Dumnezeu

Altă dată, părintele Iacov se dusese în satul lui, Lualaba. Acolo se întâlnise cu un vechi prieten care devenise vrăjitor. Au vorbit împreună despre Dumnezeu, iar părintele Iacov i-a propus vrăjitorului să vină la biserică să vadă cum se desfăşoară Vecernia. Prietenul lui a venit la biserică şi a urmărit totul cu atenţie de la o oarecare distanţă. La sfârşit, vrăjitorul i-a spus vechiului său prieten: „După cât am putut urmări, noi ne închinăm unuia şi aceluiaşi Dumnezeu. Tămâiezi altarul aşa cum fac şi eu, înalţi rugăciuni aşa cum fac şi eu. Nu e nici o diferenţă”.
Părintele Iacov a răspuns: „Bine atunci, haide acum să mergem la biserica ta”. Dar celălalt a refuzat categoric: „Nu, nu veni, nu mă pot ruga dacă tu eşti prezent. Chiar şi înainte, când spuneai că te vei ruga pentru mine de la distanţă, am rămas fără nici o putere. Darămite dacă ai veni şi te-ai ruga în casa mea!”
Din această istorioară putem concluziona că slujitorii lui satan se pomenesc total dezarmaţi înaintea puterii lui Dumnezeu.

Lovitura finală

Ori de câte ori este posibil, Biserica săvârşeşte prin sate Botezuri ale catehumenilor în timpul anotimpului secetos, din mai până în octombrie. Astfel că părintele Meletie se dusese să boteze catehumenii în Fungurume, după care s-a dus în satul Tenke. În timp ce părintele săvârşea exorcismul de dinaintea Botezului, o fetiţă  a căzut jos inconştientă. Duhul satanei voia să o chinuiască, căci părăsise cultul său şi intrase în credinţa Bisericii noastre ortodoxe, care este atât de plină de lumină strălucitoare. A reuşit să-şi revină puţin mai târziu, fiind botezată împreună cu ceilalţi, împotrivindu-se astfel loviturii finale a bestiei din epoca actuală.

Un tânăr vrăjitor vine la lumină

În 1994, luna septembrie, am plecat din Kolwezi pentru a săvârşi nişte botezuri în satele din Kasaji, la aproape 350 de kilometri de Kolwezi. Prima noastră oprire a fost în Mwenye-Kula, la biserica ortodoxă Sfânta Ecaterina. Aici vreau să vă reţin atenţia la o întâmplare care m-a mişcat.
După-amiază, toţi catehumenii au venit să se spovedească. Printre ei se afla un băiat de 16 ani care venise să-i predea părintelui Cosma din Kawayongo toate instrumentele lui magice. A doua zi, bucuros şi plin de hotărâre, a venit la Hristos şi s-a botezat, luându-şi numele de Augustin. În viaţa sa, cultul întunericului luase sfârşit. „Toate s-au umplut de lumină!”

Refuzul de a preda obiectele magice

Părintele Romano mi-a relatat următorul incident, care a avut loc în parohia Sfântul Ioan Teologul din Fungurume:
„În 1985 eram preot în parohia Sfântul Ioan Teologul din Fungurume. Într-o duminică, cuviosul părinte Cosma a venit să boteze. După ultimele sfătuiri şi recomandări stricte către catehumeni, el a accentuat: «Toţi cei care în trecut s-au ocupat cu vrăjitoria, să aducă până diseară toate obiectele şi băuturile pe care le-au folosit». Au fost doar câţiva cei care au le-au adus: idoli de lemn, lichide, piei de şarpe şi alte lucruri de acest fel. Unul dintre catehumeni, al cărui nume era Sabachila, n-a vrut să-i aducă părintelui Cosma obiectele. A fost botezat a doua zi fără a-şi preda obiectele şi fără a mărturisi acest lucru.
Au trecut 7 luni şi el n-a venit nici măcar într-o duminică la biserică. S-a hotărât să meargă totuşi într-o duminică, purtând în buzunar micul lui «zeu», un idol de lemn, ce reprezenta dumnezeul lui, speranţa lui, păzitorul şi acoperitorul lui în toate clipele primejdioase. Înainte de a intra în biserică, a avut următorul gând: «Acum vom vedea ce putere are Biserica Ortodoxă, care spune că este mai puternică decât vrăjitorii şi farmecele lor».
Când a intrat şi a mers să se închine la icoana Sfântului Ioan Teologul, aşa cum fusese învăţat cu luni în urmă la catehism, a simţit ceva asemănător electricităţii care se răspândea prin trupul său. O durere puternică a început să-i invadeze tot trupul, iar el, deşi se afla într-o agonie cumplită, se străduia să nu scoată un cuvânt. Ceilalţi nu şi-au dat seama de nimic. La sfârşitul Liturghiei, toţi au plecat spre drumul lor, incluzând pe tânărul magician, care a sosit acasă cu dureri groaznice prin tot trupul.
După câteva zile, durerile s-au intensificat. Starea lui se înrăutăţise considerabil, drept care a fost dus la spitalul Jecamine din Kakanda. Medicii, în ciuda generoaselor eforturi, n-au fost în stare să-i uşureze deplin durerile. S-a întors acasă fără nici o speranţă. A intrat înăuntru şi mi-a zis: «Părinte Romano, eu o să mor. Boala mi se trage de la icoana Sfântului Ioan Teologul. Când m-am închinat la ea acum câteva luni, ceva asemănător electricităţii mi-a străbătut tot trupul».
I-am spus: «De la mine n-am nimic să-ţi spun. Du-te şi te închină din nou icoanei Sfântului Ioan Teologul, de data aceasta cu pocăinţă, şi vei fi vindecat». Mi-a zis: «Dacă privesc această icoană, voi muri». Nu s-a închinat icoanei, întorcându-se acasă la fel de bolnav ca şi înainte.
După puţină vreme, părintele Cosma i-a vizitat pe cei de curând botezaţi din Fungurume. L-a întâlnit pe Sabachila, care i-a relatat întreaga lui poveste. Părintele l-a îndemnat să se închine Sfântului, dar a refuzat din nou, spunând că va muri dacă i se va închina. Medicul grec, Thanos Tzotzos l-a sfătuit şi el acelaşi lucru, dar vrăjitorul n-a voit să asculte (Fapte 7, 39).
Sfârşitul lui părea să se apropie. În câteva zile a murit în mijlocul unor dureri îngrozitoare, rob al satanei şi dispreţuitor al Sfântului Botez ortodox.

Înfrângerea unui misionar romano-catolic

Părintele Iosif din Lubumbashi ne-a istorisit un incident tragic, ieşit din comun, întâmplat în Kinshasa, capitala ţării Congo.
Pe când trăia în capitală, care era şi locul de naştere, la o biserică a romano-catolicilor a avut loc un eveniment nefericit. În acea vreme, el, părinţii, surorile şi fraţii lui erau cu toţii romano-catolici.
Cel responsabil cu această biserică era un preot care venise din Belgia pentru a lucra în câmpul misionar din Zair. Având un zel personal puternic, a reuşit să aducă pe mulţi africani la biserica sa. În schimb, pe partea străzii unde se află biserica sa, un vraci şi-a stabilit „cartierul său general”. În fiecare seară, în chiar timpul când preotul romano-catolic îşi ţinea slujbele, vrăjitorul suna din bongo-ul său , aduna oamenii în jurul său şi-şi săvârşea ceremoniile magice. El îşi punea idolii de lemn să danseze, oamenii cântau şi, în general, făcea mult zgomot şi tulburare, şi acestea nu făceau decât să facă deşarte lăudabilele eforturi ale preotului romano-catolic.
El i-a sugerat magicianului să stabilească o altă oră pentru a-şi chema adepţii, dar acesta nici n-a voit să audă. Le-a cerut să nu facă un zgomot atât de mare, dar iarăşi au rămas de neînduplecat.
Astfel, preotul a fost silit să se ducă într-o zi personal la adunările demonice. Întrucâtva mânios şi enervat, el a înşfăcat idolii de lemn pentru a-i arunca la gunoi. Dar ce nenorocire groaznică s-a abătut asupra lui! Unul din idolii mai mari s-a lipit de palma sa şi nu voia să se dezlipească cu nici un chip. Preotul a tras de el cu disperare, dar degeaba. Furia sa ajunse la culme. Atunci magicianul i-a zis: „Dacă mă laşi să-mi fac treaba, atunci nici unul dintre obiectele mele nu-ţi va face rău”. Preotul catolic i-a promis că nu se va mai băga niciodată în treaba magicianului. Astfel, la porunca vrăjitorului, idolii s-au îndepărtat de mâinile sale. De ruşine şi supărare, preotul a plecat pentru totdeauna în Belgia – ţara lui de baştină, luând primul zbor disponibil.

Un misionar protestant primeşte o lecţie

În luna august 1994, tot  Kolwezi-ul era în stare de agitaţie din pricina unor reclame, afişe şi plancarde care anunţau că Hristos va veni să-i vindece pe bolnavii şi neputincioşii, pe ciungii şi pe orbii din toată zona aceea . Mii de dolari fuseseră cheltuiţi pentru pregătirea primirii pastorului penticostal care venea din Africa de Sud pentru a-i vindeca pe bolnavii din Zair.
Aceeaşi primire şi festivităţi l-au aşteptat în Lubumbashi, unde mulţi oameni îl urmaseră în speranţa că vor fi vindecaţi. Începutul acestei noi propovăduiri şi vindecări „mesianice” a coincis cu începutul Canoanelor Maicii Domnului, pe care ortodocşii le săvârşesc în luna august. Preacuviosul părintele nostru, arhimandritul Meletie, îi avertizase din timp pe creştinii ortodocşi de sosirea acestui pseudo-Mesia, interzicându-le credincioşilor să se ducă la aceste adunări chiar şi numai din curiozitate. Numai la doi sau trei creştini le dăduse permisiunea să se ducă şi să asculte cele ce spuneau acolo, pentru a putea să-i informeze pe cei din conducerea Misiunii Ortodoxe. În fiecare seară, „mesia” îi provoca cu câte ceva în engleză, iar doi oameni traduceau cuvintele sale în franceză şi swahili, adoptând un ton furtunos astfel încât oamenii să vină în masă ca să fie vindecaţi. În acelaşi timp, părintele Meletie se afla în biserica Sfântul Gheorghe, la aproape 100 de metri de adunarea demonică, rostind canoanele Maicii Domnului, precum şi rugăciuni pe metanii cu genunchii plecaţi, dar şi omilii şi predici. Cele două adunări concurau pentru a vedea care va ieşi biruitoare.
Rezultatul s-a văzut a doua zi, duminică dimineaţa, venind chiar de pe buzele acestui presupus predicator protestant şi săvârşitor de false minuni: „Am fost în numeroase ţări şi oraşe, şi peste tot predica mea s-a încununat cu succes, dar cele prin care am trecut aici în Kolwezi mi s-au întâmplat pentru prima dată. Am fost aici atât de multe zile şi totuşi n-am putut face nici măcar o minune. Mă întreb de ce? Cred că aici în oraşul vostru există o altă forţă, iubiţilor, care, destul de ciudat, nu m-a lăsat  să vă vindec şi să vă fac pe toţi să credeţi în Iisus Hristos. Plec cu o mare amărăciune în suflet şi nu mă voi mai putea întoarce în oraşul vostru”.
Această minune a lui Hristos şi a Maicii Sale  s-a confirmat astfel prin chiar mărturisirea acestui duşman al Adevărului. Vestea s-a transmis credincioşilor în duminica următoare, iar ei au dat slavă lui Dumnezeu, prăznuind această biruinţă cu cântări de laudă.

Despre vrăjitorie

Despre Vrajitorie

Dumnezeu porunceste in Deuteronom sa nu se afle cineva intre evrei care sa foloseasca prevestirile sau jocurile de preziceri, sau sa cer­ceteze sunetele ori zborurile pasarilor, nici sa treaca peste foc pe copiii lui, crezand astfel ca ii purifica prin foc, sau sa faca altele de felul aces­ta: „Sa nu se gaseasca la tine de aceia care trec pe fiul sau pe fiica lor prin foc, nici prezicator, sau ghicitor, sau vrajitor, sau fermecator, nici des­cantator, nici chemator de duhuri, nici mag, nici de cei ce graiesc cu mortii” (Deuteronom 18, 10-11). Iar in Levitic porunceste acestea si adauga nu numai sa nu faca cineva vrajitorii de acest fel, dar nici sa nu mearga la cei care le fac, ca sa nu se pangareasca de la ei: „sa nu vrajiti, nici sa ghi­citi” (Levitic 19, 26), si iarasi: „nu veti urma pe ventriloci si dupa descantatori nu va veti duce, sa nu va intinati prin ei. Eu sunt Domnul Dum­nezeul vostru” (Levitic 19, 31). Din ce cauza impiedica acestea:

:namespace prefix = o ns = „urn:schemas-microsoft-com:office:office” />

1)  Deoarece sunt distrugatoare si necurate inaintea lui Dumnezeu, si acestea, si aceia care le folosesc; si de aceea vrea Dumnezeu sa-i piarda de pe fata pamantului. Prin urmare, spune in­susi Dumnezeu: „Caci uraciune este inaintea Domnului tot cel ce face acestea, si pentru aceas­ta uraciune ii izgoneste Domnul Dumnezeul tau de la fata ta” (Deuteronom 18,12).

 

2)  Deoarece toate aceste feluri de vrajitorii produc, atat sufletului aceluia care le foloseste, cat si sufletului celui care merge sa le ceara de la vrajitori, cel mai mare si ucigator pacat, precum marturiseste profetul Samuel, mustrand pe Saul, zicand: „caci pacat este vrajitoria” (I Regi 15,23).

 

3) Deoarece nici cei care fac vrajitorii si farme­ce si observari ale pasarilor nu ar putea sa ofere vreun folos celor vrajiti si fermecati, si nici fer­mecatorii si cei care fac alte vrajitorii nu primesc vreun castig, ci in zadar cele doua parti se oste­nesc, precum spune profetul Iezechiel: „Vedeniile ce le-ati vazut nu sunt ele, oare, desarte si prevestirile ce le-ati rostit nu sunt ele, oare, min­cinoase ?” (Iezechiel 13, 7). Si inteleptul Sirah: „Ghicitul, talcuirea semnelor si visele desarte sunt…” (Sirah 34,5).

 

4) Deoarece vrajitoriile ii duc atat pe cei care le folosesc, cat si pe cei care le cauta la cinstirea si inchinarea la idoli si la demoni.

 

De aceea, public, toti Sfintii Apostoli, urmand Vechiului Testament, dau ca porunca si legiuire tuturor crestinilor sa nu se foloseasca de vraji­torii, sau de farmece, sau de ghicitul dupa zbo­rul pasarilor, ori de alte asemenea lucruri; ei zic: „nu vei face vraji, nu vei face farmece” (Porunci biblice, 7, cap. 3); si iarasi: „sa nu devii ghicitor in maruntaiele pasarilor, pentru ca aceasta con­duce la idolatrie…; nu vei descanta sau curati prin foc pe fiul tau; nu vei face jocuri de prezice­re; nu vei practica ghicitul dupa zborul pasari­lor, nici ghicitul dupa maruntaiele pasarilor si nici nu vei cauta sa afli invataturi viclene; caci toate acestea si legea le-a dezaprobat” (Ibidem, cap. 6). Si din nou: „Fugiti… de procesiunile eli­ne, de descantece, de jocurile de prezicere, de prevestiri, de purificari, de prezicerile dupa zbo­rul pasarilor, de ghicitul dupa maruntaiele pasa­rilor, de necromantii (ghicitul prin intermediul mortilor), de invocatii” (Ibidem, 2, cap. 62).

 

Dar de ce mentionez eu pe Dumnezeu, si pe profeti, si pe Apostoli, care opresc prezicerile, si nu spun un alt lucru spre mai marea rusine a crestinilor ? Crestinilor, prezicerile sunt oprite nu de Dumnezeu, nu de Profet, nu de Apostol, ci de un pagan si de un om necredincios, si de un simplu, nu om, ci mai mult, si vrajitor, si ghi­citor dupa zborul pasarilor ! Cine este acesta ? Prezicatorul acela, Balaam, fiul lui Beor, deoa­rece acesta, chemat fiind de Balac, regele moabitilor, ca sa blesteme si sa faca oarecare prevestire impotriva poporului israelitean, a spus acestea: „nu este vrajitorie in Iacob, nici farmece in Isra­el” (Num. 23, 23). O, ce lucruri ciudate! Pre­zicatorul zice ca nu trebuie sa se faca preziceri; ghicitorul dupa zborul pasarilor spune cu tarie ca nu trebuie facute prevestirile dupa zborul pasarilor; si asta la cine ? La Neamul lui Iacob, la poporul lui Israel cel incepator, cel nedesavarsit, cel cu minte de copil; „nu este ghicit dupa zbo­rul pasarilor in Iacob, nici prezicere in Israel”. O, ce mare rusine ! O, nesuferita rusine a crestinilor de astazi!

 

Unde sunteti, asadar, acum voi, crestini, care va folositi de nerusinatele vrajitorii si farmece ? Unde sunteti voi care, atunci cand sunteti bol­navi sau aveti vreo alta lipsa sau alta nevoie, alergati la evrei, si la arabi, si la egipteni, si la otomani, si la cei de alte credinte si cereti de la acestia sa va faca farmece si sa va dea talis-mane ? Fugiti, ascundeti-va si acoperiti-va fata de rusine si fiecare dintre voi, daca are bun simt, sa spuna acel cuvant al lui David: „rusinea fetei mele m-a acoperit” (Ps. 43,17). De ce ? Deoarece va jigneste si va vorbeste de rau un prezicator, un pagan, un necuviincios Balaam „din glasul care jigneste si vorbeste de rau” (Ibidem).

 

Deci temeti-va de Dumnezeu, Care prin ata­tea porunci va opreste sa nu va folositi de vraji­torii si de farmece si printr-o atat de mare ame­nintare, pe care v-o face, ca va va da pierzarii da­ca nu va opriti de la acestea! Temeti-va de dumnezeiestii profeti, care, de asemenea, si ei va opresc de la aceste pacatoase si desarte lucrari! Temeti-va de dumnezeiestii si sfintii Apostoli, care, toti, va poruncesc public sa nu faceti jocuri de prezicere si prevestiri, nici sa nu observati sunetele si zborurile pasarilor; dar daca nu va temeti de Dumnezeu, nici de profetii Lui si nici de Apostoli, macar rusinati-va si jenati-va de pa­ganul si cel de alta credinta, de Balaam, care va opreste sa lucrati vrajitoriile si sa credeti in ele. Deoarece, precum ninivitenii, care s-au supus predicii lui Iona si s-au pocait, au sa judece pe pacatosii nepocaiti, care aud in fiecare zi pe Hristos si nu se pocaiesc; si precum Sabba, regi­na, care a venit din Arabia ca sa asculte intelep­ciunea lui Solomon, are sa judece pe aceia care dispretuiesc si nu vor sa asculte intelepciunea cereasca pe care ne-a predat-o Fiul lui Dumne­zeu, cum a spus Domnul: „Barbatii din Ninive se vor scula la judecata impreuna cu neamul acesta si-l vor osandi pe el, caci ei s-au pocait la propovaduirea lui Iona; si iata aici este mai mult decat Iona ! Regina de la Miazazi se va ridica la judecata impreuna cu neamul acesta si-l va osandi pe el, pentru ca ea a venit de la marginile pamantului ca sa asculte intelepciunea lui Solo­mon; si iata aici este mai mult decat Solomon” (Matei 12,41-42).

 

Precum spun, ninivitenii si Sabba, la fel si prezicatorul acesta Balaam urmeaza sa se scoale in ziua judecatii ca sa-i osandeasca pe crestinii care folosesc vrajitoriile; la ei acestea nu au nici un loc si nici o putere dupa ce a venit Fiul lui Dumnezeu si S-a facut om, si dupa ce acestia au crezut in El; „nu exista ghicit dupa zborul pa­sarilor in Iacob, nici prezicere in Israel”; din ce cauza ? deoarece spune ca Domnul Dumnezeul lui este cu el (Num. 23, 21).

 

Ganditi-va, frati crestini, ca, atunci cand ati primit Sfantul Botez, v-a intrebat mai intai preo­tul si, mai mult, prin preot, v-a intrebat Hristos si v-a spus de va lepadati cumva de satana si de toate lucrurile lui, si de slujirea, si de trufia lui.

 

Si, precum oamenii cand doresc sa cumpere vreun rob, il intreaba mai intai daca vrea sa-i slujeasca si apoi il cumpara, tot astfel si Hristos v-a intrebat pe voi, crestinii, inainte sa fiti bote­zati, daca il respingeti pe acel crud si neomenos tiran, satana, si toate lucrurile lui, si slujirea lui. „Te lepezi de satana, si de toate lucrurile lui, si de toata slujirea lui, si de toata trufia lui ?” Si fie­care dintre voi a raspuns prin mijlocirea nasului sau, si a spus ca se leapada si ca uraste si respin­ge nu numai pe satana, ci si toate lucrurile si slu­jirea, si trufia lui. „Ma lepad.”

 

Asadar, acest cuvant si raspunsul pe care l-ati dat cand ati fost botezati purtau acel „ma lepad de satana, si de toate lucrarile lui, si de orice slu­jire a lui, si de orice trufie a lui”, acest cuvant, spun, reprezinta o fagaduinta si un acord pe care le-ati dat, fratilor, ca sa respingeti pe satana si lu­crarile, si slujirea, si trufia lui, ca sa iubiti pe Hris­tos si sa-L slujiti pe El, precum spune dumne­zeiescul Ioan Gura de Aur: „glasul acesta este un legamant fata de Stapan; si asa cum noi, cumpa­rand robi, pe acestia, care sunt vanduti, mai intai ii intrebam daca vor sa ne slujeasca, tot astfel face si Hristos; deoarece urmeaza ca tu sa fii primit spre slujire, mai intai te intreaba daca vrei sa-l pa­rasesti pe acel tiran, neindurator si necuviincios; si accepta legamintele din partea ta; caci domnia Lui este nesiluitoare” (Despre statui, 21).

 

Crestinii trebuie sa-si aminteasca totdeauna de fagaduintele pe care I le-au facut lui Hristos la botez.

 

Asadar, deoarece un asemenea acord si o ast­fel de promisiune I-ati dat lui Hristos, ca-l respingeti pe satana si slujirea lui, cum oare incal­cati fagaduinta aceasta si acordul vostru ? Cum de il parasiti acum pe Hristos, Caruia ati decis sa-I slujiti si cu tot sufletul vostru sa-L venerati, si mergeti la vrajitori si vrajitoare ? Sau, ca sa spun si astfel, mergeti la diavol si-l adorati prin diferite prevestiri si farmece ? Nu ati inteles, ne­fericitilor, ca aceasta fagaduinta pe care ati dat-o vi se va cere in chip de datorie in ziua Judecatii ? Nu ati inteles ca acest acord trebuie sa-l paziti ca pe lumina ochilor, ca sa-l dati ca pe o mostenire neatinsa infricosatului Judecator ? Nu ati cerce­tat ca acest cuvant prin care atunci l-ati dat ca raspuns, adica „ma lepad de tine, satana, si de toata slujirea ta, si de toata trufia ta”, trebuie sa-l invatati si sa-l aveti totdeauna pe buze ca sa nu-l uitati ? De aceea astfel va porunceste Ioan Gura de Aur: „Aceasta deci sa spunem: ma lepad de tine, satana, ca acolo urmeaza, in ziua aceea, sa ni se cerce acest cuvant; si sa-l pazim, ca atunci aceasta mostenire s-o inapoiem intreaga” (De­spre statui, 21).

 

De aceea, daca totdeauna invatati cuvantul acesta si-l aveti in amintire si pe buzele voastre; acest cuvant va deveni un capastru si o piedica mare, care sa va opreasca sa folositi vreun fel de vrajitorie.

 

Intreaga pricina pentru care crestinii au cazut astazi in toate relele lucrari ale diavolului si mai ales in diferitele vrajitorii se datoreaza faptului ca nu cerceteaza cu grija acele prime fagaduinte si invoieli pe care le-au dat lui Hristos cand au fost botezati si ca le-au uitat si cu desavarsire le-au sters din amintirea si inima lor. Pentru ei au urmat acele infricosatoare cu­vinte pe care le-a spus Domnul: anume ca, ori de cate ori necuratul demon iese din om, merge in locuri secetoase, cautand odihna si nu gaseste; apoi se intoarce iarasi la omul din care a iesit si deoarece gaseste inima lui neocupata, curatita si pregatita, ia impreuna cu el inca alti sapte demoni mai vicleni si intra acolo inauntru, si locu­ieste, si devin cele de dupa aceea ale omului ace­luia mai rele decat cele dintai; „Si, cand duhul necurat a iesit din om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna si nu gaseste. Atunci zice: Ma voi intoarce la casa mea de unde am iesit; si venind o gaseste golita, maturata si impodobita. Atunci se duce si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele decat el si intrand salasluiesc aici si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele de­cat cele dintai” (Matei 12,43-45).

 

Aceasta cugetare din Evanghelie o talcuieste Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul in cuvan­tul „Despre Botez” si spune ca este limpede pen­tru cei botezati crestini, care alunga demonul din inima lor prin mijlocirea Sfantului Botez si prin fagaduintele pe care le-au dat. Iar daca lasa casa inimii si a sufletului neocupata si goala, fara harul lui Hristos si fara cercetarea si aminti­rea promisiunilor pe care le-au facut, intra iarasi in ei demonul pe care l-au alungat, cu o mai ma­re si mai puternica pregatire decat la inceput, si astfel devin cele de pe urma ale lor mai rele de­cat cele dintai: „a iesit din tine duhul necurat si iubitor de materie, alungat de Botez; nu sufera insa sa fie alungat, nu primeste sa fie fara casa si ratacitor… iarasi se intoarce in casa de unde a plecat; este nerusinat; este certaret; navaleste din nou; incearca iarasi; daca gaseste pe Hristos lo­cuind inauntru si umpland locul pe care el l-a lasat gol, din nou a fost respins, iar daca gaseste in tine locul maturat si impodobit, gol si neocupat si pregatit de asemenea de primire, dupa ce a ca­utat sa apuce pe aici, sau pe dincolo, a sarit ina­untru, s-a salasluit inauntru, cu mai multa pre­gatire „si devin cele de pe urma mai rele decat cele dintai”.

 

Demonii nu pot sa vindece, ci omoara

 

Dar ce pretexteaza unii crestini ? „Noi re­curgem la vrajitori si la demoni:

  1. a) deoarece gasim vindecare la bolile de care suferim;
  2. b) deoarece ne dezvaluie comori ascunse si ceea ce avem sa suferim si
  3. c) deoarece ne temem de demoni ca de raufa­catori si dusmani ai omului si de aceea ii adoram prin vrajitorie, ca sa le imblanzim rautatea”.

 

La acestea vom raspunde pentru fiecare in parte. Si la a) raspundem spunand: „Ce faci, crestinule neghiob, ori cine esti tu care recurgi la vrajitori si farmazoni ca sa fii vindecat ? Si crezi, in sfarsit, ca diavolul are sa vindece boala ta ? Daca acesta este ucigator de oameni de la ince­put si a omorat tot neamul oamenilor, cum are sa fie acum doctorul tau ? „Caci acela de la ince­put a fost ucigator de oameni” (Ioan 8, 44). Dumnezeu ii spune anthropoktanos – ucigator de oameni, si tu alergi la el ca la un doctor ? Si pe cine vei avea sa spuna un cuvant ca sa te ape­re ?”, acestea sunt cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur (Cuvantul V, impotriva iudeilor). Nu vezi cum intr-o singura clipa a omorat doua mii de porci in mare, si cum are sa te vindece pe tine ? Si daca demonii n-au avut mila de porci, cum or sa aiba mila de tine ? „Caci daca pe porci nu i-au crutat, cu atat mai mult nu s-ar impiedica de noi” (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvantul V, impotriva iudeilor).

 

Nu vezi ca demonii nu au putut sa vindece pe insisi vrajitorii si farmazonii, care erau robii lor, de bubele si ranile pe care Moise le-a dat Egiptului, si pe tine au sa te vindece ? „Caci nu puteau farma­zonii sa stea impotriva lui Moise din cauza ranilor; caci erau rani pe farmazoni” (Iesirea 9,11).

 

Si daca demonii nu au mila de sufletul tau, cum vor avea mila de trupul tau ? Daca demonii Se straduiesc sa te alunge din imparatia lui Dumnezeu, cum or sa te elibereze de boala ? Batjocura sunt acestea si povesti. Deoarece, dupa dumnezeiescul Ioan Gura de Aur, demonii stiu sa unelteasca si sa vatame, nu sa insanato­seasca; „batjocura sunt acestea si povesti; demo­nii stiu sa unelteasca si sa vatame, nu sa vindece; daca nu cruta sufletul, spune-mi, vor cruta tru­purile ? Incearca sa alunge din imparatia (Ceru­lui) si vor intelege sa scape de boli ?” (Ioan Gura de Aur, impotriva iudaizantilor). Si asta deoarece, dupa Sfantul Vasile cel Mare, alt lucru mai pla­cut nu este pentru diavol ca acela de a intrista si de a tiraniza pe om, in felurite moduri si prin fe­lurite invataturi: „nimic nu este mai placut pen­tru dusmanul omului, ca intristarea si pedep­sirea omului in diverse chipuri”.

 

Asadar, sa nu te inseli, crestinule, ci afla ca nici lupul nu se face vreodata oaie, dupa proverb, nici diavolul nu se face vreodata doctor; si ca mai usor poate sa inghete focul si sa se incalzeasca zapada, decat sa vindece intr-adevar diavolul; fi­indca acesta, chiar daca ar vrea sa te vindece, nu poate, deoarece este cu totul neputincios, iar da­ca presupunem ca poate sa te vindece, totusi nu vrea, deoarece sanatatea omului este un bun, iar diavolul uraste totdeauna cele bune si de aceea este numit dusmanul binelui.

 

Dar si daca acceptam ca vrea sa te vindece, to­tusi nu cauta (s-o faca), deoarece, precum spune Sfantul Dionisie Areopagitul (Despre numele dumnezeiesti, cap. 4), i-a fost intunecata lumina cu­noasterii ingeresti, pe care o avea. Spune si Sfan­tul Vasile cel Mare ca, de cand diavolul s-a pra­busit, a fost stinsa fericita inzestrare a cunoasterii pe care o avea, s-a aprins in el toata potrivnicia, adica nestiinta si rautatea. „Dupa ce diavolul a cazut din unitate si a parasit vrednicia ingereasca – de la purtarea lui a fost numit diavol – intaia si fericita lui inzestrare a fost stinsa definitiv, dar, din aceasta cauza, s-a aprins in el forta potriv­nica” (Sf. Vasile cel Mare, Epistola apologetica catre cesareeni).

 

Dar chiar daca admitem, prin presupunere, ca si poate, si vrea, si cauta sa te insanatoseasca, to­tusi, daca Dumnezeu nu-i ingaduie, acela nu poate sa faca nimic de la sine (adica prin putere proprie).

 

Astfel, crede frate, ca nu­mai Dumnezeu este adevaratul doctor al sufle­telor si al trupurilor, iar vrajitorii si demonii nu vindeca cu adevarat, ci in inchipuire.

 

Iar, daca chiar presupunem ca insanatosesc trupul, cu ingaduinta lui Dumnezeu, totusi afla ca il insanatosesc cu scopul de a omori sufletul. Cum ? Despartindu-te de credinta lui Hristos si tarandu-te spre faptul de a-i crede si de a-i adora pe ei. De aceea, ce folos ai sa primesti, frate, chiar presupunand ca trupul iti este insanatosit, traind astazi si murind maine, daca, in schimb, iti este omorat sufletul nemuritor ? Ce castig ai sa dobandesti daca aici vei gusta putina sana­tate, iar dincolo vei fi pedepsit vesnic ? Duca-se asemenea sanatate ! Duca-se o astfel de viata ! Mai buna este moartea de mii de ori decat asa o viata si sanatate, precum spune Sfantul Ioan Gura de Aur: „… caci nu vindeca cu adevarat, de n-ar mai fi! Iar eu chiar de ar fi sa spun, um­fland lucrurile, ca, si daca tamaduiesc cu adeva­rat, este mai bine sa mori decat sa alergi la dus­manii lui Dumnezeu si sa fii tamaduit in acest chip. Caci ce folos sa fii vindecat la trup, daca sufletul este pierdut ? Ce castig are cineva sa dobandeasca mangaieri aici, urmand sa fie arun­cat in focul nepieritor dincolo ?” (Ioan Gura de Aur, Cuvantul V, impotriva iudeilor). Si iarasi spu­ne: „chiar daca un demon va vindeca, mai mult a vatamat decat a fost de folos; caci a fost de fo­los trupului, care, totusi, putin mai tarziu mort, urmeaza sa putrezeasca, insa a vatamat sufletul nemuritor” (Ioan Gura de Aur, Cuvant catre iudaizanti). Deoarece diavolul, fratilor, este un pescar foarte viclean si pierde o mica momeala ca sa prinda un peste mare, adica se multumeste sa va dea putina sanatate, numai sa va lipseasca de rai;  sa va lungeasca putin viata, ca sa va pedepseasca vesnic. Nu vezi (iti spune Sfantul Ioan Gura de Aur) ca slabanogul era de treizeci si opt de ani in pat si, privit cu ura, isi rabda cu vitejie boala, asteptand ajutorul lui Dumnezeu, fara sa ceara sa-l farmece, sau sa-i dea talismane ? „Si nu a alergat astfel la prezicatori, nu a mers la des­cantatori; nu si-a legat amulete, ci a asteptat aju­torul de la Dumnezeu” (Sf. Ioan Gura de Aur).

 

Si tu, crestine, fiindca ai zacut bolnav putine zile, de aceea esti atat de nerabdator si alergi la vrajitori si vrajitoare ? Nu vezi ca Lazar a zacut inaintea portii bogatului, tot timpul vietii lui, atat de greu ranit, incat, din cauza unei atat de mari neputinte, nu putea sa alunge nici cainii, care-i lingeau ranile, si cu toate acestea a prefe­rat sa moara intr-o asemenea suferinta decat sa ceara amulete si farmece ? „Dar nu a cerut des­cantator, nu si-a legat amulete… nu a chemat la el vrajitori” (spune in acelasi loc – impotriva iu­deilor, Cuvantul V – Sfantul Ioan Gura de Aur). Nu vezi pe acel viteaz Iov, care, dupa ce a pier­dut si copiii, si bunurile, a fost ranit atat de tare, incat peste tot misunau viermii din toate madu­lare lui, si paine nu putea sa manance din cauza duhorii ? Si, desi putea sa scape de toate aceste infioratoare lucruri prin hula si sa moara, asa cum ii spunea femeia lui: „spune orice cuvant impotriva Domnului si mori” (Iov 2, 9), totusi a rabdat cu barbatie si nici un cuvant marunt de hula nu a scos din gura lui; iar tu de ce ai o atat de mare nerabdare si pentru o foarte mica rana dispretuiesti si pe Dumnezeu, si pe Hristos, si credinta, si pe sfinti, si alergi la dusmanii lui Dumnezeu, la vrajitori si demoni, ca sa fii tama­duit ? Si ce scuza poti sa primesti pentru aceasta, precum iti spune Sfantul Ioan Gura de Aur: „Asadar ce scuza vom avea noi, daca cei care su­ferim si rabdam asemenea lucruri, sau din cauza febrei, ori din cauza ranilor, alergam la vrajitori si fermecatori, ii chemam si la case­le noastre” (Ioan Gura de Aur, impotriva iudeilor, Cuvantul V).

 

Sfantul Nicodim Aghioritul

Farmece de dragoste

Farmece de Dragoste

Atunci cand femeile sunt hotarate sa cucereasca un barbat sunt in stare de orice chiar si de farmece de dragoste ;unele ajung sa apeleze chiar la resursele magiei negre pentru a face farmece  . Astfel de femei sunt gata sa foloseasca retete cu ingrediente greu de imaginat cum ar fi sangele menstrual sau pielea de broasca .

Magia neagra a fost utilizata timp de secole pentru a face sa cada o persoana in mrejele iubirii. In urma cu 300 de ani , sotia tarului Petru Intai , Evdokia , incerca sa o indeparteze de sotul ei pe Anna Mons , o amanta germana extrem de pasionala .In disperare de cauza , Evdokia s-a hotarat sa apeleze la o vrajitoare , care a procedat la infingerea de ace in ochi si la stropirea cu ceara a portretului Annei.In cele din urma tarina a fost trimisa intr-o manastire iar vrajitoarea a impartasit soarta altor colege de breasla : arderea pe rug.

Farmecele de dragoste

Iata o reteta standard a unei potiuni de dragoste : sange menstrual , cenusa de par , pudra de unghii , creier de liliac, si piele de broasca.Acesta a fost cocteilul (amestecat in vin) servit regelui Louis XV de catre favorita sa , marchiza de Pompadour pentru a-i face farmece de dragoste .Batrana care a preparat „licoarea” a sfarsit prin a fi arsa iar doamna de Pompadour a ramas amanta regelui timp de 20 de ani.

Vrajitoarea toscana Tofana a ucis in jur de 100 de barbati in anul 1665.Mastera avea o multime de clienti; sotiile ii vizitau coliba pentru a-i cere potiuni care sa ii faca pe sotii afemeiati sa se reintoarca la ele.In schimb Tofana le dadea un „medicament” care ii lecuia pentru totdeuna de femei pe barbatii necredinciosi : otrava de sobolani .Dupa ce unul din nefericitii soti si-a gasit linistea eterna in urma ingerarii unei supe condimentate cu respectiva „potiune” , vrajitoare a gasit imediat o explicatie plauzibila : Dumnezeu il pedepsise pe barbat pentru purtarea lui pacatoasa.Arestata in cele din urma , Tofana a trecut in lumea celor nedrepti strangulata de un gardian din inchisoare.
Cu toate ca obiceiul de arde vrajitoarele pe rug nu mai este de actualitate , putem intalni in aproape orice ziar anunturi de genul : „Asigur revenirea iubitului.Garantat 100%”. Situatia nu este aceeasi in tarile islamice.O batrana de 98 de ani din Pakistan a ars de vie in casa incendiata de consatenii sai , indignati de faptul ca femeia le facea rau fetitelor, colectand din sangele acestora.In fapt , batranica era indragostita nebuneste de fiul de 17 ani al imamului , si , realizand ca nu are nici o sansa de a i se raspunde iubirii , aduna sange de fecioara pentru a-l folosi in ablutii care sa o intinereasca.

Farmece de dragoste
Sangele menstrual a fost intotdeuna un ingredient de baza in potiunile pentru farmecele de iubire sau farmece de dragoste.Elisa Schteinhau , o practicanta a magiei negre din Munchen sustine ca sangele menstrual contine substante narcotice extrem de excitante.Un pahar cu o astfel de licoare -spune ea- ar putea provoca halucinatii intense.Uneori femeile strecoara cateva picaturi de sange manstrual in spatele urechii barbatului adormit.Se spune ca aceasta pata inchegata se va mentine timp de trei zile.Uneori un strop de sange menstrual este adaugat in cafea sau in vin , sau chiar in crema de ras sau in colonie.In fapt , aceste practici pot avea consecinte dezastroase.In primul rand , barbatul poate avea reactii alergice, inal doilea rand , se poate ajunge la otravire.Mai mult decat atat : se spune ca daca un iubit este vrajit prin acest procedeu , farmecul nu va dispare niciodata.Elisa spune ca a fost martora unui astfel de incident ; o femeie i-a aplicat vraja aceasta sotului ei necredincios , dar s-a indragostit apoi de un alt barbat si a incercat sa divorteze ; povestea s-a incheiat cu uciderea ei de catre sotul gelos.

Sangele menstrual este cea mai ieftina substanta utilizata in astfel de magii.Cea mai scumpa este mandragora , merele de pamant care cresc sub anumiti copaci.In vechime , atunci cand condamnatii erau spanzurati de stejari sau de brazi de munte , picaturile scurse din testiculele lor (numite „mandragorele barbatilor spanzurati”)erau adunate de fetele de la tara si vandute doamnelor bogate.Cum executia prin spanzuratoare nu se mai practica in Europa , se pare ca astfel de „mandragore” uscate sunt aduse prin contrabanda din Iran , Sudan , sau Arabia Saudita.Farmece de dragoste Pretul unei mandragore ajunge la 5000$ in Anglia sau Franta , dar desigur , exista multe contrafaceri.Se crede ca pudra din mandragore provoaca „orbirea din dragoste” a unui barbat ,care inceteaza de a mai reactiona sexual fata de femei , cu exceptia sotiei lui.

Este absurd, vei spune, ca intr-o lume care se vrea civilizata, o lume care aspira la evolutie spirituala, sa vorbesti despre farmece de dragoste . Existenta lor pare greu de inteles si de acceptat, mai ales de catre cei tineri, care nu stiu decat ce se scrie in cartile de istorie despre practicile Evului Mediu referitoare la vrajitori sau ardere pe rug. Si totusi, atata vreme cat exista binele, raul i se va opune. Iar daca vrajitorii nu-si striga pe strazi raul de care sunt capabili, el exista. Pentru ca omul deseori cade prada urii care naste razbunare. Si cea mai facila cale de a se razbuna fara ca “dusmanuli sa aiba dovezi impotriva sa este mersul la vrajitoare. Aceasta, in schimbul unei sume de bani deloc mica! Vrei sa faci rau aproapelui tau? Mai gandeste-te! Oare vocea lui Hristos care plange inlauntrul tau, facandu-te sa te simti vinovat, chiar nu conteaza?

Despre farmecele de dragoste

“Daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea?i
Astfel defineste Parintele Cleopa vrajitoria: “Prin cuvantul vrajitorie intelegem invocarea puterii demonice in ajutorul oamenilor, in locul lui Dumnezeu, cu scopul implinirii anumitor dorinte omenestii. Vrajitorii sunt oameni care trec peste liberul arbitru al semenilor, se supun diavolului si lucreaza pentru el. Aparent, aceste persoane sunt binevoitoare si duc o viata exemplara. Ba mai mult, daca ai vreun necaz, sunt primii care iti vin in ajutor. Ai putea sa bagi mana in foc pentru ei! In unele cazuri pot sa detina chiar functii inalte in societate. Merg deseori la biserica, cu toate ca slujbele le provoaca o stare de rau. Suporta cu stoicism de dragul aparentelor, pentru ca trebuie sa para impecabili. Iar a fi credincios da bine in societate si alunga orice suspiciune. Daca-i vezi cum se poarta, n-ai crede ca sunt slujitorii celui rau.

Singurul lucru care le tradeaza duplicitatea este Cuvantul lui Dumnezeu, numele Mantuitorului Iisus Hristos si semnul crucii. O rugaciune rostita in prezenta acestor persoane le produce neliniste, o schimbare brusca a culorii fetei sau o tresarire violenta a ochilor si a trupului. Daca descoperi ca cineva se ocupa cu astfel de practici ar fi bine sa-l eviti. Atentie, nu ai voie sa iei masuri impotriva lui! Ba mai mult, cand te rogi, e bine sa-l mentionezi si pe el in rugaciunile tale, ca Dumnezeu sa-l readuca pe calea cea buna. Nu trebuie sa-l urasti, ci numai sa stai departe de el. Pentru ca ura iti face tie insuti rau si pentru ca, in calitate de crestin adevarat, ai datoria sa-i iubesti pe prieteni, dar mai ales pe dusmani. “Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea?i (Matei, cap.5, vers 44-45). Si mai ales e important sa nu te temi pentru ca frica hraneste raul. Sa nu uiti niciun moment ca nimeni si nimic nu e mai puternic decat Dumnezeu.

Farmece de dragoste

Exista multe modalitati prin care vrajitorii fac lucrarile diavolesti. Uneori apar prin casa lucruri straine, cum ar fi pietricele, sarme indoite in unghi drept, diverse tablite de metal, ardei iute, piper, bani de metal, carpe, fire de par descantat, ate, scame, puf sau fulgi de la pasari moarte, par de mort maruntit, flori, frunze sau petale de la mort etc.
Daca ti-ai dat seama ca poate fi un lucru necurat in casa ta, e bine ca, inainte sa-l iei pe faras, sa te speli cu agheasma pe fata, pe maini, apoi sa ingropi necuratiile in pamant, ca vrajile sa-si piarda puterea. Pentru dezlegare, tii post vinerea pana la miezul noptii. Daca vrajitorul ti-a patat un lucru si daca iti permiti arunca acel obiect, ingroapa-l sau il poti da de pomana chiar vrajitorului. Astfel, tot raul pe care voia sa ti-l faca tie se intoarce asupra lui. In caz contrar, daca lucrul patat este o haina, de exemplu, atunci cand o vei imbraca vei atrage necazul si te vei certa cu toata lumea farmece de dragoste

Ori s-ar putea ca din casa sa-ti dispara un obiect si apoi, dupa un timp, sa reapara. Daca e ceva necurat cu el, de obicei observi ca atunci cand il folosesti simti o apasare, noaptea, de exemplu, daca obiectul este un cearsaf sau o bluza de pijama. Asta pentru ca acela care iti vrea raul a spalat obiectul cu apa in care a fost scaldat un mort. Uneori, vrajitorul poate recurge si la gesturi tandre, incercand sa te atinga, sa te mangaie sau sa te sarute. Pentru dezlegare, de asemenea, te speli pe fata si pe maini cu agheasma, te rogi si tii post negru vinerea, pana la miezul noptii.
Ca sa poti respinge vrajile, trebuie sa fii spovedit si impartasit in cele patru posturi mari de peste an. Deci trebuie sa tii legatura permanent cu duhovnicul tau, sa-i spui tot ce ti se intampla si sa-i ceri sfatul, asa cum faci cand mergi la medic. El, cu siguranta, va sti sa te indrume si sa te ajute. Cel mai greu de invins sunt farmecele care ti se pun in mancare. Deci nu manca ceva preparat de asemenea persoane, chiar daca ei insisi le consuma. Urmarea este o stare de rau, nu mai poti munci ca inainte, nu mai poti avea un dialog cu nimeni, iar viata ta intampina cele mai absurde piedici. Noaptea nu poti dormi din cauza unor sunete pe care numai tu le auzi si care te inspaimanta.
Ca sa scapi de aceste vraji trebuie sa iei zilnic anafura si sa bei un pahar de agheasma. In cazuri mai grave, se face Sfantul Maslu, se tine post timp de o saptamana, dupa care se fac spovedanie si impartasanie.
“Aveam 24 de ani si tocmai nascusem de doua saptamani. Intr-o dimineata, m-am trezit plina de bube pe tot corpul, care ma mancau ingrozitor. M-am uitat la mine si am inceput sa plang. Mi-am zis: . Ador apa si-mi place sa ma spal, deci nu se punea problema de igiena. Nu-mi aminteam sa fi mancat ceva stricat, pentru ca ma gandeam sa nu fie vreo intoxicatie, ceva. Alaptam copilul si sanul meu stang amortise, se intarise si parca aveam in el o bucata de fier. Plangeam de durere… Apoi, dintr-o data, am simtit ca nu mai am nicio putere. Sora mea, care era la mine, a chemat Salvarea, dar degeaba. Niciun medic nu a putut sa-mi puna vreun diagnostic. Ma scarpinasem asa de tare, incat eram toata numai sange. Daca medicii au spus ca n-au ce sa-mi faca, familia mea incepuse sa se pregateasca de inmormantare. Am auzit-o pe sora mea spunandu-i resemnata mamei . Dar maica-mea nu a vrut sa accepte. S-a incapatanat si chiar a zis ca-si vinde casa numai sa ma salveze pe mine. M-a dus pe la preoti care au invatat-o ce sa-mi faca, au tinut post toti ai mei, iar agheasma, uleiul de la Maslu, rugaciunile si lumanarile aprinse nu lipseau din casa noastra. M-am spovedit, m-am impartasit am tinut post o saptamana, mi-am sfintit casa, apoi mi-au facut Maslu. Si m-am vindecat. Mi s-a explicat ca imi facuse cineva farmece cu argint viu si ca, daca n-as fi cerut ajutorul Bisericii, as fi murit. Eram curioasa sa stiu cine m-ar fi urat asa de mult, incat sa vrea sa ma omoare. Singura persoana care venea la mine in casa era o vecina. Cand facea ceva bun de mancare sau avea vreo bautura racoritoare imi aducea si mie. Eu mancam fiindca, nu pot sa neg, gatea foarte gustos. Parea ca ma iubeste si ca-mi vrea binele, iar eu o tratam ca pe o sora. Cand sotul meu imi spunea ca, uneori, se dezbraca in fata lui, nu-l credeam. Dupa ce m-am vindecat, a avut tupeul sa vina la mine la usa. I-am zis ca n-o mai pot primi in casa. S-a schimbat la fata si a plecat. Dupa isprava asta i-a mers foarte rau. Atat de rau, incat imi era mila de ea… farmece de dragoste

Se fac vraji in post si la marile sarbatori
Iata ce sfaturi ne-a lasat Arhimandritul Ilarion Argatu cu privire la farmece: “Pentru dezlegarea vrajilor, totdeauna se face lucrare inversa. Adica: ei pun vraji, tu le indepartezi din casa si le ingropi; ei ung cu spurcaciuni, tu speli; ei pangaresc, tu sfintesti cu agheasma; ei gandesc raul, tu te dezlegi prin rugaciuni si post negru; ei afuma cu fum, tu afumi cu tamaie; ei iti doresc raul, tu le doresti binele si te rogi la Dumnezeu ca sa-i indrepte, sa se lase de acest pacat; ei iti pun spurcaciuni in mancare ca sa te pangareasca, tu te curatesti cu agheasma, post, spovedanie, impartasanie si Maslu. Sfintesti casa ta cu agheasma, adica o imbraci cu Duh Sfintit. Vrajitoarele se opun Cuvantului lui Dumnezeu, de aceea si fac mai multe vraji in zilele de sarbatoare, de Craciun, de Pasti, de Boboteaza, de Inaltare, in ziua Sfintei Cruci si de toti sfintii mai insemnati. Fac vraji in timpul posturilor, vinerea, duminica. Tu trebuie sa stii ca vrajitoarea leaga cu puterea diavolului folosind necuratenii si mortaciuni. Dar tu nu uita: nimic nu este mai mare ca Puterea lui Dumnezeu!i
De ce ingaduie Dumnezeu farmecele si vrajitoria? Pentru a ne arata cat suntem de slabi, de pacatosi. Caci raul este ca o apa, sapa acolo unde gaseste o fisura…

farmece de dragoste

 

Magia Neagră

Cum lucrează vrăjitorii vrajitorii  magiei negre?

Despre magia neagra si vrajitorii magiei negre

Prin metodele lor tainice, la comanda clientului, intră în contact cu diavolul şi cu ajutorul lui fac răul distrugător. Aceasta se face contra voii lui Dumnezeu. Pot folosi şi diochi-l. Vrăjitorii magiei negre folosesc diferite obiecte sau amulete, poate fi apă, vin, pământ, argint viu (mercur), sare, orice product alimentar şi altele. Orice obiect, aliment are memoria sa, în care se introduce energia distrugătoare cu ajutorul cuvântului distrugător şi transmis jertfei alese, începe lucrul său magic vraja rea. Se foloseşte puterea dracilor, care au diferite puteri şi pot provoca anumite boli sau necazuri şi moarte. Poate fi transmisă şi o boală, ce duce neapărat la moarte rapidă. După spusele specialiştilor magiei negre, cel mai puternic din draci, e Novei. El aduce moartea.

Poate fi vrăjită mâncarea, vinul, apa, care e folosită de om fără să ştie, nimerind în sânge se vor porni procesele distrugătoare a magiei negre. Cum spune Biblia din sânge e uşor de ajuns în suflet, căci în sânge este suflet. Cu magia neagră, vrăjitorii diavolului şi dracii, neutralizarea sau nimicirea lor, luptă toate religiile, însă, să cuprindă tot răul, care acum ca mucegaiul se răspândeşte şi distruge omenirea, Biserica nu este în stare. Un BIOENERGETICIAN al magiei albe, este salvarea urgentă, rapidă.

În Evanghelie de la Luca se povesteşte, ca cu lecuire se ocupă un om din popor şi folosea el credinţa mare în Dumnezeu, iar Ioan a interzis oamenilor din popor să lecuiască de vrăji, dar Isus Hristos când i s-a spus lui, ia spus lui Ioan ” „nu interziceţi”. Aceste cuvinte înseamnă doar una, că Dumnezeu şi fiul său Isus dau voie vrăjitorilor de magie albă, care au mare credinţă în Puterile Cereşti să lecuiască oamenii, dăruind-le sănătate şi noroc. Nu o dată am auzit, părerea diferitor preoţi, împotriva lecuirii, ce o fac tămăduitorii magiei albe. Dar cum vedeţi nu este adevărat. Oricine poate lecui aura, dacă posedă puteri paranormale, dacă are studiile necesare şi cunoştinţe vaste în domeniu, dacă are putere fizică îndeajuns, şi rezultate fructuoase, pentru a intra în confruntare cu puterile negre, a lua prin el energia negativă a clientului, a duce o luptă crâncenă şi a ieşi biruitor.

Vrăji de dragoste

Vraji de dragoste

Mici vraji de dragoste

1. Uleiul de menta pus pe hainele sau lenjeria persoanei iubite are rolul de a asigura o noapte fierbinte

2. Uleiul de morcov picurat pe degetul mare de la picior il va face pe partener sa va descalte. Incercati si veti vedea!

3. Cantati numele persoanei iubite, fiti creativ – va veti acorda pe frecventa astrala, atragand extazul

4. Udati aparatul de ras (desigur nu cel electric) al iubitului dvs cu apa de trandafiri. Aceasta il va proteja de avansurile admiratoarelor si ii va mentine mereu proaspete dragostea si fidelitatea fata de dvs. Pentru un efect mai puternic, preparati-va chiar dvs apa de trandafiri din petale proaspete. Striviti petalele si puneti-le in apa calduta – pentru rezultate excelente folositi apa de izvor sau de ploaie.

Ritualul oglinzii fermecate – vraji de dragoste

Se poate spune despre oglinzi ca au devenit un accesoriu clasic in magie. Magia moderna nu dezminte acest fapt deoarece ele sunt folosite, avand acelasi efect intens. Inainte de toate ungeti oglinda cu ulei.

Folositi ulei din germeni de porumb, de gatit sau cosmetic. Retineti ca uleiul e simbolic. Puneti o picatura de ulei pe deget si atingeti cele patru colturi ale oglinzii, spunand in gand:

„Binecuvantez aceasta oglinda cu dragoste si bucurie” –  vraji de dragoste

Dupa ce ati facut acest lucru, priviti-va in oglinda – acordati atentie doar trasaturilor dvs frumoase, ignorand ceea ce va displace. Apoi faceti astfel incat camera sa devina intunecata – trageti stiorurile, daca este seara (noapte), lasati doar o lumina foarte slaba (de exemplu, o lampa de veghe). Asezati-va in fata oglinzii iar si examinati-va din nou, insistand asupra a ce va place mai mult la dvs.

Dupa ce v-ati concentrat astfel timp de 30 secunde, aprindeti un bat de chibrit si observati cum lumina danseaza pe trasaturile dvs. Oglinda este acum magica.

De fiecare data cand va priviti in aceasta oglinda veti avea un secret care va va incarca aura astfel incat farmecul dvs sa iasa in evidenta tot timpul.

Ritual pentru a va reintalni cu o persoana – vraji de dragoste
Pentru reusita ritualului aveti nevoie de:

– un ac
– o lumanare rosie
– putin ulei de candela
– sase lumanari albe
– chibrit

Ritualul se savarseste numai intr-o noapte cu luna plina. In ziua in care faceti ritualul tineti post, si mergeti la biserica.
Dupa miezul noptii, tinand fereastra de la camera deschisa, astfel incat lumina Lunii sa se reverse in incapere, rostiti de 6 ori „Tatal Nostru”.

Apoi, cu ajutorul acului, scrajeliti pe lumanarea rosie numele persoanei cu care doriti sa va revedeti. Ungeti apoi lumarea cu ulei dintr-o candela care a ars la icoana Maicii Domnului si asezati-o apoi in picioare pe masa. In jurul ei puneti un cerc din cele 6 lumanari albe pe care le aprindeti in sensul acelor de easornic. Lasati-le sa arda, apoi, stand in genunchi, rostiti urmatoarea rugaciune:

Luna, regina noptii, Da-mi puterea ta.
Si ajuta-ma sa-l revad pe (numelei persoanei)
Caci dorul ma mistuie Si viata mea nu mai este ca inainte.
Inlesneste, Zeita, intalnirea noastra. Si lumineaza-ne drumurile si sufletele.
Multumesc, Luna”

Stingeti lumanarile si pastrati-le.

Ceremonialul de dragoste al lui Venus –  vraji de dragoste
Aceasta este o formula magica standard care poate fi folosita de ambele sexe. Urmeaza-i instructiunile cu grija si el sau ea va fi din nou in bratele tale cat ai clipi.

1. Aprinde tamaie de trandafir (poate fi tamaie obisnuita pe care ai picurat putin ulei de trandafir) vinerea noaptea, deoarece vinerea este sub influenta lui Venus – zeita dragostei si a armoniei. Fa-o cat mai aproape de miezul noptii.

2. Aprinde doua lumanari rosii, rosul fiind simbolul pasiunii si al desteptarii.

3. Pe doua bucatele de hartie scrie numele partenerului si adauga o picatura de vin daca esti barbat sau o picatura de parfum daca esti femeie.

4. Pune hartiile sub lumanari.

5. Cauta sa obtii o stare de relaxare mentala si imagineaza-ti iubitul stand singur intr-un gol intunecat. In timp ce il vizualizezi, inchipuie-ti o lumina rosie stralucitoare care incepe sa-l inconjoare, cuprinzandu-i intregul trup. Dupa un minut sau doua, lasa imaginea sa se estompeze.

6. Practica ritualul cinci nopti consecutive, la aceeasi ora.

Acest ceremonial este excelent si pentru reaprinderea pasiunii partenerului tau, daca interesul lui sexual pentru tine a scazut. In acest caz asigura-te ca in a sasea noapte veti fi singuri pentru ca ceremonialul sa-si faca pe deplin efectul.

Ritualul Intoarcerii Dragostei
1. Treci un ac printr-un muc de lumanare rosie

2. Aprinde lumanarea, concentreaza-te, si spune urmatoarea incantatie:

Ac in flacara, ac de foc, patrunde-i gandurile, fa-l sa se perpeleasca si sa nu-si afle linistea pana cand inima lui se va intoarce la mine.

3. Sfarsitul ritualului de –  vraji de dragoste